La editura Nona a Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț a apărut ediția a treia a lucrării „Plutăritul pe Bistriţa. Incursiune în istorie”, autor fiind profesorul bucureștean Constantin Cojocaru-Țuiac, originar din Borca (Neamț).În cele aproape patru sute de pagini ale volumului autorul își conduce cititorul pe un drum complet (și complex) al acestui mijloc de transport folosit de înaintașii noștri. Constantin Cojocaru-Țuiac, folosind și experiența personală de urmaș al unor plutași destoinici – bunicul și tatăl său), el însuși fost plutaș, aduce în prezent două meșteșuguri astăzi dispărute. În primul rând, construirea plutei, parte fundamentală pentru cel de-al doilea, conducerea plutei, plutăritul în sine. Ambele activități cerând cunoștințe și abilități speciale fără de care nici unul dintre aceste meșteșuguri nu ar fi existat.
Cititorul ia cunoștință, pe larg, despre etapele care trebuie parcurse în acțiunea de construire a plutei. Din ce fel de lemn, cum este transformat lemnul unui copac până ajunge la stadiul de buștean gata de a fi legat pentru a constitui, împreună cu alții, o plută. Autorul folosește o întreagă terminologie tehnică, în legătură cu plutăritul, terminologie care poate fi clasificată chiar lingvistic, ea cuprinzând termeni străvechi dacici, precum: butuc, copac, termeni greceşti medievali, cum sunt catarg, galion, trinchet, termeni turceşti în legătură cu exportul intens de cherestea la Constantinopole, timp de sute de ani precum: cherestea, dulap, raclă, manele, taftaluc şi, bineînţeles, mulţi termeni româneşti, precum: ciocârlie, căpătâi, chingă, cui, buză, ureche.
