În noaptea de 27 spre 28 noiembrie 1940, în pădurea Strejnic era executat, de către un comando legionar, istoricul NICOLAE IORGA. Se împlinesc, azi, 82 de ani de la abominabila crimă. Cei care l-au ucis sunt și azi niște anonimi, pe când marele cărturar trăiește încă prin opera sa.
Născut cu numele de Nicu Iorga (a se vedea Buletinul de nascere de mai jos) la 5 iunie 1871, Botoșani, Iorga a fost o personalitate complexă a României, istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, cel de-al 34-lea prim-ministru, profesor universitar și academician român. Cunoscut ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei, era omagiat de George Călinescu: „Iorga a jucat în cultura românească rolul lui Voltaire”.
În octombrie 2022, am avut fericitul prilej de a participa la o excelentă expoziție curatoriată de Cristina Paiusan Nuica (Muzeul Național de.Istorie al României) și organizată de Complexul Muzeal Național Neamț cu obiecte care au aparținut marelui istoric Nicolae Iorga. Obiectele scoase dintr-un vechi cufăr de familie de profesorul univ. dr. Andrei Pippidi, nepot al marelui istoric, au fost donate Muzeului Național de Istorie a României.
A fost o nouă ocazie de a realiza cât de mare, cât de măreț, a fost Nicolae Iorga, cel care, în tinerețe, a petrecut luni de zile prin bibliotecile și arhivele din întreaga Europă pentru ca peste ani aceste biblioteci (și nu numai) să aibă în inventarul lor tomuri întregi scrise de românul plecat din Botoșani.
Am putut vedea actul de naștere (Buletin de nascere) al lui Nicolae Iorga, Foaia matricolă de la finalul liceului, documentul primit de la Universitatea din Leipzig odată cu decernarea titlului de Doctor Banarum Artium Magister, precum și o serie întreagă de brevete, ordine și medalii prin care personalitățile politice ale vremii sale îi omagiau cariera sa științifică.
În fotografii se pot vedea un Iorga la vremea absolvirii facultății, actul de “nascere”, Iorga la vârsta maturității lângă Turnul lui Ștefan din Piatra, alături de părintele Constantin Matasă, roba de la decernarea titlului de Doctor Honoirs Causa, Universitatea din Oxford, în original, din expoziție, și purtată de Nicolae Iorga (în foto, alături de soție, chiar la Oxford.
În final, iată un fragment al uneia dintre ultimele poezii scrise de Iorga. Luptându-se destulă vreme cu oamenii lui Sima, istoricul este încercat de o sumbră premoniţie.
Au fost tăind un brad bătrân
Fiindcă făcea prea multă umbră
Şi-atuncea din pădurea sumbră
Se auzi un glas păgân:
“O, voi ce-n soare cald trăiţi
Şi aţi răpus strămoşul nostru
Să nu vă strice rostul vostru,
De ce sunteţi aşa grăbiţi?”
În anii mulţi cât el a fost
De-a lungul ceasurilor grele,
Sub paza crăcilor rebele,
Mulţi şi-au aflat un adăpost.
Moşneagul, stând pe culme drept,
A fost la drum o călăuză
Şi-n vreme aspră şi hursuză
El cu furtunile-a dat piept.
Folos aduse cât fu viu,
Ci mort, acuma când se duce,
Ce alta poate-a vă aduce
Decât doar încă un sicriu?
Valentin ANDREI
