Monografia comunei Piatra Şoimului scrisă de profesorul Gheorghe Ţăbârnac şi ceilalţi autori este un studiu complex, îndeplinind toate cerinţele cerute de acest tip de lucrare aşa cum le-au definit cei mai importanţi sociologi români, precum Dimitrie Gusti, H.H. Stahl sau Traian Herşeni care cereau un studiu cât mai amănunţit şi precis al tuturor cadrelor: cronologic (influenţa teritoriului), biologic (populaţie, alimentaţie, igienă), psihic (conformism, inovaţie, conflicte). Sunt consemnate şi descrise manifestările sociale economice, spirituale (religioase, artistice, morale, ideologice), juridice (obiceiurile), politice, de organizare şi administraţie. Autorii pătrund şi în mediul aşa ziselor unităţi sociale (familia, şezătoarea, cârciuma) şi a relaţiilor sociale (vecini, relaţiile între sexe, precum şi tendinţele de evoluţie socială precum fenomenul de orăşenizare).
Monografia se adresează nu numai locuitorilor comunităţilor din comuna Piatra Şoimului, ci şi publicului larg, fiind scrisă cu suflet şi cu talent. Ea poate fi citită şi ca o operă literară. Capitolele au nu numai titluri inspirate ci conţin, inspirat, şi fragmente din opera lui Eminescu sau Ion Pillat, completate cu reproduceri de inspirate creaţii din folclorul literar. Autorii au mereu grijă ca informaţiile pe care le transmit, faptele de viaţă socială, economică, morală să fie integrate, ca semnificaţie, cu evenimentele istorice de pe întreg teritoriul României.
Studiul este exhaustive, descriind meserii (exploatarea forestieră, fierăria, plutăritul, rotăria, păstoritul), tehnologii şi aparatură (ştezele), floră, faună, culturi, toponimie. Autorii merg până acolo încât descriu şi planurile de arhitectură ale bisericilor şi imaginea pietrelor funerare analizate temporal. Dar, mai ales, în centrul studiului, sunt oamenii, «de ieri şi de astăzi », cu nevoile, ambiţiile, priceperea, talentul, ideile şi credinţa lor. Oamenii care au pus bazele unei comunităţi puternice în timp cât şi cei care şi-au apărat «nevoile şi neamul», jertfindu-se pe câmpurile de luptă.
Profesorul Gheorghe Ţăbârnac şi autorii au strâns un munte de documente, au cules părerile a sute de consăteni, au participat la sărbătorile de peste an, au încercat să înţeleagă fiecare gest al oamenilor, tineri, maturi sau bătrâni. Înţelegând oamenii, au înţeles mai bine evoluţia comunităţilor locale din Piatra Şoimului, fie că ea s-a numit Luminiş, Calu Iapa, Neguleşti sau Poieni. Fiecare fiind o vatră de istorie şi spiritualitate, deoarece comuna se poate mândri cu o istorie multimilenară având în vedere artefactele istorice descoperite aici şi, în primul rând, cele aparţinând de cultura Cucuteni.
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Culturăși Arte „Carmen Saeculare” Neamț
