Gheorghe Hibovski și viața sa: Teatrul!

Acum câteva decenii, inegalabilul Fănuș Neagu născocea o sintagmă-metaforă rămasă celebră în literatura română: frumoșii nebuni ai marilor orașe. Ei bine, nu o fi urbea noastră mare, dar în ea există (cel puțin) un suflet de artist care se înscrie perfect în portretul scriitorului brăilean. El este Ghiță Hibovski, cel care își trece în CV, ca „îndeletniciri (1970-2011): învăţător, salahor, pedagog, economist, sufler, mecanic, profesor de sport, strungar, instructor artistic, casier, secretar, bibliotecar, regizor de culise, actor, regizor.” Prin cărțile scrise, autoironic, își continuă prezentarea, adresându-se cititorilor săi: „m-am născut la un secol după Eminescu, mai scund cu patru centimetri, patru centimetri de creier, păros ca el şi crăcănat ca mama; fumez, beau cafea; trei copii cu prima nevastă: George, Nona şi Dora; îmi plac femeile şi cărţile; mă predau judecăţii tale, cititorule; nu scriu pe ziduri sau pe garduri; te poţi apăra”.

Trecând în registrul serios, Ghiță, cel care iubește TEATRUL de când se știe, a aprofundat toată existența sa de până acum acest domeniu, astfel că Diploma obținută la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, aceea care îi consfințește abilitățile în domeniul teatrologiei, cu unj master absolvit în critică teatrală.

Născut la Dumbrava Roșie (29 noiembrie1949), Ghiță Hibovski s-a mișcat mereu prin jurul scenei, inclusiv cea încărcată de glorie artistică a Teatrului Tineretului. A fost asistent de regie, a făcut figurație în unele montări de referință ale T. T. -ului. În acest timp,  a fost cursant al Școlii Populare de Artă, la clasa Regie brigadă artistică, devenind, ulterior, profesor la aceeași Școală din Piatra-Neamț.

Gheorghe Hibovski și viața sa: Teatrul!

Mâncând teatrul pe pâine, cum s-ar spune, Ghiță Hibovski a realizat, între 1976 și 2005, spectacole de teatru – semnând regia şi scenografia reprezentațiilor, spectacole de satiră – scriind texte şi fiind responsabil de regie, spectacole de teatru-dans (scenariu, regie şi scenografie).

Până în 1990, a inițiat și a coordonat trei proiecte culturale, inedite pentru acea vreme: Teatrul „Baraca” (la Casa de Cultură Bicaz, 1977), Grupul satiric „Trident” (Piatra-Neamț, 1981), Teatrul de iniţiere „Act” (Casa de Cultură a Sindicatelor Piatra-Neamţ, 1983). A continuat, apoi, într-un context social schimbat, cu Festivalul de teatru „Yorick” (Casa de Cultură a Sindicatelor Piatra-Neamţ, 1991), Teatrul „Roata lumii” (teatru independent, Piatra-Neamț, 1991).

Fire inventivă, în anul 2003 Ghiță Hibovski inițiază un nou proiect – „Teatrul de joacă” –, beneficiind de o prețioasă colaborare cu Biblioteca Judeţeană „G. T. Kirileanu” Neamţ. Munca creativă depusă aici, alături de cea de a doua sa soție, actrița Maria Hibovski, a întors înspre Bibliotecă și comunitate beneficiul. În cadrul „Teatrului de joacă” și-au dezvoltat abilitățile artistice sute de copii din urbe, joaca lor (serioasă!) de la curs având rodind prin scrierea a mai multor volume de teatru imaginate și puse în practică de cei mici. A realizat și aici spectacole de teatru, pentru copii de această dată, Ghiță fiind responsabil (și cu) text, regie, scenografie.

Simțind că poate face și mai mult pe tărâmul TEATRULUI, începând cu anul 2006, alături de Maria, înființează Teatrul „T@NDEM”, o instituție de teatru independent, profesionist, în cadrul căruia a realizat o serie de spectacole, producții proprii, unele dintre ele fiind premiate în câteva festivaluri din țară. Cu Teatrul „T@ndem” a fost invitat cu spectacole la Viena și Orhei (Republica Moldova).

Spectacolele pe care publicul nemțean le-a putut vedea între 2005 și 2010 (Ghiță a avut, la uin moment dat ideea unui „Căruțe cu povești”, colindând căminele culturale din județ) au fost „Sperietoarea”, „Omul-pubelă” (de Matei Vişniec, spectacol care a primit Premiul pentru Scenografie la Festivalul Internaţional al Teatrului de Studio „Davila Studiointer- Fest”, Piteşti, 2007), „Povestea poveştilor” (după texte de Ion Creangă, Mircea Nedelciu, George Călinescu, Luca Piţu şi Ada Milea), „Grotesque” (după Vasile Alecsandri).

Alături de unul dintre ciracii săi, Radu Costin, împătimit și el de teatru, Ghiță a chemat, acum câțiva ani, prietenii scenei la sala Teatrului „T@ndem”, surprinzându-i cu unu nou spectacol – „Proful”, de Jean-Pierre Dopagne.

Ca urmare a acestei prodigioase cariere desfășurate în slujba TEATRULUI, Ghiță Hibovski a devenit membru al Uniunii Teatrale din România (UNITER).

Personalitate culturală complexă, Ghiță Hibovski a scos și cărți, scriind teatru, versuri și texte în care abordează critica teatrală și teatrologia. Dintre ele, amintim: „Parcul libertăţii” (teatru), „Descreieraţii”, „Pisica năzdrăvană”, „Dracul în sala de sport”, „Făt-Frumos la telefon”, „Harap-Alb, copilul străzii” (teatru de joacă), „Cloaca Maxima”, „Circus Maximus”, „Viclenii de păsărar” (versuri), „Teatrul şi principiile lui generatoare”, „Om şi mască”, „Masca” (teorie teatrală).

În 2022, Editura Eikon îi publica antologia „Întru totul totului tot”. Cine credea că aceea va fi ultima sa creație literară – sintagma „antologie” e posibil să ducă în eroare – s-a înșelat. Căci, pe 29 noiembrie 2024, de ziua sa, Ghiță și-a mai adăugat un volum la raftul personal de cărți: „Nimicit de marele nimic”, pe care, glumeț din fire, l-a semnat ca anonim, trăitor între „sfârșitul de mileniului doi, începutul mileniului trei”.

Acestea, împreună cu alte volume semnate, l-au condus pe Ghiță spre calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Cu siguranță, în anii care vin, Ghiță Hibovski își va mai bucura prietenii, amicii, cunoscuții din oraș cu alte idei pe care le va transpune în practică

Valentin ANDREI