Din calendarul poporului român: ziua de marți
Astăzi îl luăm din nou drept călăuză pe folcloristul Ion Ghinoiu, în cel de al doilea episod dedicat semnificațiilor populare ale zilelor săptămânii în care să aflăm semnificația fiecărei zile a săptămânii, desprinsă din lucrarea „Mică enciclopedie de tradiții românești” (Editura Agora, București, 2008). Astfel, ziua de marți este prezentată așa:
„Marți, personificare a zilei a doua din săptămână, dedicată de romani Zeului Mars și planetei Marte, iar de români sufletelor care se vor naște, aflate în preexistență. Oamenii, influențați de mitul biblic, credeau că în ziua de marți s-ar fi urzit lumea și Pământul, că s-ar fi născut Iisus. Patronate de ciudate reprezentări feminine, numite Marțolea și Marți-seara, ziua aceasta este un timp malefic, o zi rea, fără noroc, cu «trei ceasuri rele», aducătoare de nenorociri, neprielnică începerii activităților economice importante (arat, semănat, construirea caselor sau ale fântânilor). Erau interzise nunțile, logodnele și mersul la pețit.
Marți și Sâmbătă, spre deosebire de celelalte zile-surori ale săptămânii, nu erau considerate sfinte. În Calendarul popular de peste an, mai multe zile de marți aveau statut de sărbători: «Mătcălăul», «Marțea vaselor» (sau «Spolocania«), «Marțea ciorilor», «Marțea dracului», «Marțea strâmbă», «Marțea trăsnetului», «Paparuda», «Marțea țestelor». După Paște și, uneori, și după Rusalii, urmau cicluri de trei sau șase zile de «Marți oprite» pentru unele activități economice.
Aceste «Marți oprite» se prăznuiau prin diferite interdicții de muncă, pentru sănătatea oamenilor, prosperitatea turmelor de vite, apărarea semănăturilor, viilor, livezilor de furtuni, brume, grindine și înghețuri târzii.”
Marți avea și reprezentări masculine sau feminine. Astfel, Marți-Seara era personificarea malefică masculină, sub înfățișare de țap lânos, cu cap și glas de om, coarne scurte și groase pe creștet și copite de cal. Marțolea era reprezentarea mitică feminină, care aparea ca o bătrână cu putere diavolească sau o femeie-strigoi cu locuința în codri pustii și văzduhuri.
Ambele reprezentări – Marți-Seara și Marțolea – umblau în seara de marți spre miercuri în căutarea fetelor și a femeilor tinere care lucrau, torceau în acel timp (pe firul tors atunci s-ar fi suit apoi vârcolacii de pe Pământ la Lună pentru a o mânca pe aceasta din urmă în timpul eclipselor). Se spunea că tinerele nemăritate prinse astfel se măritau greu sau nu se mai măritau deloc.
Marţolea, personificare a zilei de marţi
Marţolea este o reprezentare mitică feminină a zilei de marţi. În unele zone se numea Marţi-Seara. În imaginarul popular apare ca o bătrână cu putere diavolească sau ca o femeie-strigoi cu locuinţa în codri pustii şi în văzduhuri. Umblă prin sate în noaptea de marţi spre miercuri, din care cauză se numeşte, local, Sfânta Miercuri pentru a surprinde femeile care lucrează în seara zilei sale. Dacă nu găseşte uşa deschisă, intră în casă folosindu-se de diferite şiretlicuri. Prin contaminare cu alt personaj mitic românesc, Joimăriţa, foloseşte diferite metode pentru torturarea femeilor necredincioase în puterea ei.
Deşi a fost atestată sub denumirea de Marţolea sau Marţi-Seara, în Transilvania şi Banat, aceasta apare, sporadic, de-a lungul unor vechi drumuri pastorale frecventate de oierii ardeleni: în Muntenia (Muscel, Argeş, Dâmboviţa, Ialomiţa, Brăila), în Dobrogea (Constanţa) şi Moldova (Neamţ, Tecuci, Covurlui, Botoşani).
În Calendarul popular sunt şi alte zile de marţi care adăpostesc sărbători, printer ele: Marţea Vaselor sau Spolocania, a doua zi după Lăsatul Secului de Paşte, când se spălau cu leşie vasele de dulce sau se înlocuiau cu de post; Marţea Ţestelor, când se confecţionau din lut cuptoarele preistorice de copt pâinea, ţestele; Marţea Ciocului, când murea simbolic Ciocul Căluşului.
Valentin ANDREI
