În ținutul Neamț, zonă de trecere dintre Moldova și Transilvania, între Bucovina și Muntenia, cu o mare circulație de oameni și mărfuri, cu mari atracții turistice montane și culturale, au fost construite numeroase hanuri.
Dintre hanurile mari, amintim pe cele din satele: Șerbești (Ștefan cel Mare), Oșlobeni-Bodești, Girov, Urecheni, Răbâia – Petricani, Roznov și în alte sate. Aceste hanuri masive și bine apărate, au fost lăsate în paragină, de la jumătatea secolului al XX-lea, fiind distruse de vreme. Doar Hanul Ancuței din Tupilați a avut o soartă mai bună, fiind refăcut în 1967, pentru a funcționa și azi. La Târgu Neamț au fost mai multe hanuri, între care, mai mare a fost Hanul lui Belibon, transformat apoi în hotel. Și la Piatra-Neamț au existat mai multe hanuri, ultimul –cel din Valea Vie, demolat în 1946.
Evoluția construcțiilor a urmat același proces – de la materialele și tehnicile bazate pe folosirea lemnului, cu forme mici și simple, la cele masive din piatră, cu structuri complexe, ce răspundeau funcționalităților multiple, dezvoltate în decursul timpului.
Hanurile mari erau niște construcții masive, cu temelia și pereții din piatră, cu acoperișul din lemn, învelit cu draniță, cu streșinile foarte largi, pentru a adăposti căruțe și cai. Împrejmuirea era foarte solidă, iar porțile monumentale erau ferecate sau țintuite. Tot ansamblul avea aspect de fortăreață, asigurând pe călători și mărfurile acestora.
Hanul de la Cârligi, ridicat, probabil, la începutul secolului al XVIII-lea, cu dimensiuni modeste, se păstrează până astăzi în forma inițială, având o deosebită valoare documentară. Este o construcție obișnuită cu etaj, un cerdac închis și intrarea în beci pe sub tindă. În interior are structura specifică de han: la parter o încăpere centrală, cu sală de mese și câteva camere mari. Fiind printre puținele hanuri, care și-au păstrat forma originală, Hanul de la Cârligi rămâne caracteristic pentru acest tip de construcție.
Tot aici trebuie să amintim despre o altă construcție importantă pentru comerț, Casa Paharnicului din Piatra-Neamț, construită la începutul secolului al XIX -lea, pentru depozitarea mărfurilor. Denumirea de han a fost preluată de unele construcții noi, destinate găzduirii călătorilor: hanul Răzeșilor – Tupilați, Hanul Urșilor și Hanul Rustic din Vânători Neamț.
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
(Sursa: selecții din lucrarea
„Arhitectura populară din zona Neamț”, Elena Florescu)
