„Supă cremă de orz şi paste / Caviar proaspăt / Nisetru fript / Salată de homari cu sos ravigotte / File de vită Régence / Galantină de pui cu trufe / Jambon şi limbă in aspic / Cârnaţi şi gâscă afumată / Pate de porc mistreţ cu trufe / Piftie de găină à la Reine / Prepeliţă chaud-froid à la gelée / Pate de gâscă à la Parisienne / Curcan fript cu creson / Pulpă de căprioară cu sos / Clapon du Mans şi fazan de Bohème / Salată italiană / Jambon de Carême en surprise / Macedonii cu fructe / Patiserie diversă / Compot de ananas şi caise / Coş cu fructe / Desert.
Este meniul, inspirat din bucătăria franceză, de la 1 ianuarie 1881 care a fost servit la masa regală Regelui Carol I și ai Reginei Elisabeta.
Fragmentul este desprins din excelenta carte-document a Ștefaniei Dinu (de la Muzeul național Cotroceni) – „Mese și meniuri regale. Eleganță, fast și bun-gust” (Editura Corint Books, București, 2019).
Citez în continuare din descrierile autoarei asupra subiectului abordat de ea în carte „Cel care a introdus protocolul și ceremonialul de la curte a fost Carol I, al cărui mod de viață, aproape auster, disciplinat și cumpătat s-a reflectat şi în privinţa ceremonialului gastronomic, astfel încât orele stabilite pentru servirea mesei trebuiau respectate cu scrupulozitate. Obişnuit cu stilul de viaţă cazon, Carol I se trezea în fiecare dimineaţă la ora 5.00, astfel că şi micul dejun îl lua, singur ori cu soţia sa Elisabeta, dimineaţa devreme, la ora 6.00. Dejunul era servit la ora 12.00 (când se afla la Castelul Peleş) sau la ora 13.00 (când se afla la Palatul Regal din Bucureşti), după care urma servirea ceaiului la ora 17.00 şi cina la ora 20.00. Protocolul impunea ca regele să dea imboldul în ceea ce priveşte aşezarea la masă, servirea felurilor de mâncare şi retragerea de la masă. Deşi mânca foarte puţin, mai mult gustând din bucate, regele Carol I prefera ca mesele oficiale să fie variate şi îmbelşugate. Referitor la preferinţele culinare ale monarhului, acesta aprecia în mod deosebit borşul pescăresc, carnea de vită şi de pasăre, carnea de vânat, ficatul de pasăre, peştele, asezonate cu multe legume, iar la desert servea budincă sau îngheţată şi fructe. Cât priveşte băuturile, îi plăceau îndeosebi berea Azuga sau vinurile de Bordeaux ori de Drăgăşani.
Perechea princiară moştenitoare, Ferdinand şi Maria, a trebuit să respecte protocolul impus de regele Carol, pentru ca apoi, ca rege şi regină, să impună propriul protocol, mult mai lejer şi deschis, la mese participând de cele mai multe ori şi membri ai personalului de la Curte.
Regele Ferdinand se trezea la ora 7.30, după care urma baia zilnică și micul dejun servit la ora 9.00 sau 10.00. Dejunul era stabilit pentru ora 13.00, iar cina la ora 20.00, între cele două mese principale servindu-se şi ceaiul de la ora 17.00 (frecventat doar de regină).
Regele Ferdinand se dovedea a fi foarte pretenţios în ceea ce priveşte felul în care erau gătite bucatele. Prefera un mic dejun bogat compus din ouă (fierte, ochiuri sau «încăierate»), friptură de vită la grătar (sau şniţel) cu cartofi, pâine cu unt şi miere (sau marmeladă) şi calea cu lapte sau ceai, precum şi fructe. Dejunul era ceva mai uşor, compus din cel mult trei feluri de mâncare, iar cina se servea, adeseori, iară invitaţi şi cu un meniu mai redus. Se serveau la masă atât vinuri româneşti, cât şi străine, dar şi liqueur sau cognac fin. După masă erau preferate ţigaretele sau ţigările de foi. Mesele oficiale nu mai erau atât de rigide ca în vremea lui Carol I, ci mai degajate şi presărate, adeseori, cu glume spre buna dispoziţie a gazdelor şi a oaspeţilor. Erau de nelipsit la mesele regale caviarul, peştele, carnea de viţel, pateul de gâscă, puiul fript, îngheţata sau alte dulciuri (de pildă, budinca cu prune era preferata reginei Maria), fructele şi cafeaua.
Tradiţiile culinare ale familiei regale vor fi perpetuate şi de Carol al II-lea, cu precizarea că acesta era foarte cumpătat atât în ceea ce priveşte mâncarea, cât şi băutura. Acum apar in meniurile regale şi mâncăruri tradiţionale româneşti (balcanice), precum sărmăluţele cu mămăliguţă şi smântână sau costiţa de porc afumată cu fasole albă. La dejun este de nelipsit carnea de vânat, Carol al II-lea fiind un pasionat vânător. De asemenea, alături de carnea de pasăre, începe a fi servită şi cea de miel. Printre felurile de mâncare servite la dejun apar şi spaghetele sau macaroanele cu caşcaval. La meniul de seară îşi fac tot mai mult loc supa de legume sau de roşii, supa cu găluşte, borşul rusesc, ciorba ţărănească sau ciorba de fasole. Sunt preferate de către rege vinurile româneşti, ţuica autohtonă de Glâmbocelu, berea Azuga şi apa minerală Broşteni.
La Curtea regelui Mihai se continuă tradiţiile culinare din vremea tatălui său, cu o alimentaţie bazată mai cu seamă pe mâncărurile cu specific românesc. Pe lângă carnea de pasăre, de viţel sau de miel, apare tot mai des în meniu carnea de porc. Având în vedere şi austeritatea impusă de desfăşurarea celui de-Al Doilea Război Mondial, mesele regale se axează tot mai mult pe alimente leguminoase sau făinoase. Printre felurile de mâncare servite întâlnim: supa de roşii, ciorba de varză sau de cartofi, iahnia de fasole, mămăliguţă cu brânză, varză călită, macaroane, salate şi compoturi. În ceea ce priveşte băuturile servite la masă, acestea se diversifică, pe lângă vinurile româneşti sau străine fiind consumate și băuturi precum lichior, vermut, rom, whisky și tradiționalul rachiu.”
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
