Azi e ajunul Bobotezei, zi în care, aşa cum ne transmite peste timp părintele Verşescu, „fetele mari, cam cu ruşine, cam cu obrajii roşii de sfială, ca să se poată mărita, roagă părintele să le îngăduie puţin să-şi ia câteva fire de busuioc din fiştocul noduros de gheaţă cu care el stropeşte casele şi pe credincioşi”.
Tot astăzi, în ajun de Bobotează, se cântă pentru ultima oară, în acest ciclu de sărbători de iarnă, colinde. Iată una:
“Pe cărarea şerpuită,
Cu argint împietruită,
Au pornit de sărbători
Cete de colindători.
Busuioc verde pe masă
Dă-ne, gazdă, drumu-n casă,
Că umblăm cântând de-aseară,
La fereşti de geruială,C-aşa-i datina la noi:
Colindăm de sărbători,
Pe la oameni gospodari
Cu flăcăi şi fete mari!”
Ajunul Bobotezei era o zi de post. Se spunea despre acei care țineau post negru în această zi că vor putea, peste an, să întoarcă ploaia și grindina. Fetele mari aveau un motiv în plus de a posti în Ajunul Bobotezei, căci, se spunea, astfel Dumnezeu le va da bărbați buni și vânjoși.
Cu toții, rpmânii mari și mici se pregătesc să întâmpine cum se cuvine marea sărbătoare de mâine Botezul Domnului.
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
