… gândul mă duce către regretatul reputat critic literar Cristian Livescu, cel care, în vasta sa operă, s-a oprit de câteva ori și asupra personalității și creației Poetului Național, editând o serie de volume valoroase.
Dintre ele, mă opresc astăzi la „Eminescu și enigmele Caietului vienez. Strategii textuale ale debutului literar”, Editura Crigarux, Piatra-Neamț, 2011, volum prefațat de academicianul basarabean Mihai Cimpoi (cunoscut eminescolog), postfața fiind semnată de Dan Mănucă și Vasile Spiridon.
Vădit emoționat și bucuros, după momentul prezentării cărții la Târgul de carte „Libris” din 2011 (ar fi bine de știut că domnia sa a avut un rol hotărâtor în reluarea, cu un an mai devreme, în 2010, a „Libris”-ului, ca un continuator al Saloanelor de carte care s-au desfășurat începând cu 1972 la Piatra, până în 1989), așadar, bucuros și emoționat, domnul Livescu, cu genenrozitate, ne-a dăruit acest prețios volum, menționând (așa cum a și scris în micul text de la începutul cărții) că și-a dorit mult să o trimită către public.
Pentru că nu mă încumet să prezint această importantă lucrare, apelez pentru aceasta la scriitorul și profesorul Adrian G. Romila, citând dintr-un articol consacrat lui Eminescu și enigmelor Caietului vienez, articol publicat în „Luceafărul de dimineaţă”, nr. 12 / decembrie 2012:
„Criticul nemţean Cristian Livescu a dat, într-un consistent studiu numit Eminescu şi enigmele caietului vienez (Crigarux, 2011), măsura întreagă a preocupărilor sale eminesciene din ultimii ani. Culoarul de cercetare e inedit, cu atât mai mult cu cât majoritatea exegeţilor au fost de acord în a nu acorda primelor texte ale tânărului romantic o importanţă prea mare.
Asimilate unei perioade a tatonărilor şi a pastişelor, poeziile de tinereţe ale viitorului mare poet n-ar fi meritat atenţia care s-a dat textelor de după redebutul de la Convorbiri literare, din 1870. De la esenţializatul eseu Întâiul Eminescu, publicat de Cristian Livescu în 1998, trecând prin îngrijirea ediţiei Poemele Ondinei. Caietul vienez şi alte poezii ale începuturilor (2003), documentarea şi reflecţia în legătură cu debutul eminescian şi cu proiectatul său volum au progresat.
Studiul amintit mai sus analizează şi compară poemele din proiectul eminescian de debut cu cele de mai târziu şi mai ales cu cele din volumul editat de Titu Maiorescu, în 1883, pentru a demonstra că nucleul vizionar al maturului Eminescu se regăseşte din plin în forma pe care poetul însuşi a dorit să o dea ieşirii sale în public printr-o primă carte.
Interpretarea extinsă a poemelor puse de Eminescu în cuprinsul Caietului vienez din 1870 (îndeosebi a «fantasiei» Ondina, considerată «prima capodoperă» şi cheia de boltă a Caietului) e precedată de studiu de caz: „ocazionalul ca determinantă a debutului”. Autorul încearcă să fixeze câteva constante ale paradigmei eminesciene din perioada studenţiei, în măsură să explice atât decisivele schimbări ale imaginarului, cât şi transformările destinale, în contextul istoric al epocii.
Ele vor putea justifica neputinţa marelui poet de a-şi realiza visul unui debut în regie proprie. Livescu identifică şapte «momente de noutate explorativă şi perturbatoare» care au schimbat atitudinea lui Eminescu faţă de textul poetic, în preajma lui 1870. (…) Consolidat prin investigaţia tematicii eminesciene de tinereţe (dublul, hierogamia cosmic-terestru, toposurile identitare şi paradisiace) şi prin largi contextualizări ale momentului 1870, studiul lui Cristian Livescu revelează cu argumente solide valenţele „depozitului textual” pe care l-a constituit proiectul eminescian de debut şi, implicit, poezia din prima tinereţe a celui mai important romantic român.”
Valentin ANDREI
