Filip Brauner, cel care avea să semneze în Cartea de aur a reportajului românesc cu pseudonimul F. Brunea-Fox, s-a născut la 8 ianuarie 1898, la Roman (conform lui Constantin Tomșa, în „Personalități ale culturii din județul Neamț“, Editurile Crigarux și Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2014).
A urmat școala primară în localitatea natală, urmând apoi cursurile Liceului Național din Iași. Aici avea să scrie în revista „Zări senine“ și să efectueze primele sale traduceri, la început din opera lui Baudelaire, împreună cu prietenul său Beno Wechsler (Benjamin Fundoianu).
În anul 1915 este înregistrat debutul său editorial, semnând volumul „Versuri și proză“, cu pseudonimul Pan. Începând din 1918, în „Arena“, și-a început prodigioasa carieră de jurnalist în care a excelat în domeniul reportajului, ajungând să fie numit de colegii de breaslă drept „Prințul reportajului românesc“, fiind comparat în acest domeniu cu marele Ernest Hemingway.
Succesul scrierilor sale a constat în felul aparte de a trata subiectul. La Brunea-Fox, faptul divers devine o analiză extrem de critică, un deget acuzator spre personalul și instituțiile statului care nu-și făceau treaba. Impactul unui text de-al său era enorm, iar prestigiul autorului creștea cu fiecare material gândit și trecut pe hârtie.
Cele mai citite și apreciate reportaje au fost considerate „Cinci zile printre leproși“ (1928), „Ali Kadri, sultanul din Ada Kaleh“ (1934), „Trenul-fantomă“ (1933), „Mărirea și decăderea celui mai gras om din România“ (1937). Acestea și multe alte scrieri ale sale din gazete au fost strânse ulterior într-o carte, „Reportajele mele (1927-1938)“, publicată postum, în 1979, la Editura Eminescu, din București.
Și-a adăugat la nume particula Fox în semn de prețuire faţă de profesionalismul jurnaliştilor de la „Fox Movietone News“, un trust de presă de mare succes în epocă.
Stilul de lucru al jurnalistului-reporter F. Brunea-Fox este cel mai bine descris de următoarea butadă: „«- Când mai trece Brunea-Fox pe la redacție?» «- Ce să facă acolo, el e mereu pe teren. Caută material și scrie.» “
A făcut carieră la ziarele din București, începând cu „Izbânda“, continuând cu „Dimineața“ și culminând cu „Adevărul“.
Fire de poet, Brunea-Fox a fost și un apropiat al cercurilor suprarealiste. Prin intermediul bunului său prieten ieșean Benjamin Fundoianu, îi cunoaște pe cei mai de seamă reprezentanți ai avangardei literare: Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Gheorghe Dinu, Ion Pillat, Felix Aderca, Saşa Pană. A trecut în eternitate la 12 iunie 1977, la București.
Valentin ANDREI
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
