Despre această carte, apărută în 2012 la editura bucureşteană Tracus Arte, s-au exprimat mai mulţi critici literari. Astăzi, ne aplecăm asupra unui studiu scris de profesorul pietrean Constantin Tomşa.
„Încă din preambul, autorul mărturiseşte celor care vor citi cartea: «Ne-am concentrate pe extinderea conceptului de mască (de la măştile folosite de animale şi plante, la măştile pe care gândirea umană le aplică universului), insistând, totuşi, pe funcţia măştii în teatru şi pe mecanismul de creare receptare» şi lucrarea devine incitantă chiar din primele pagini, în care sunt oferite câteva exemple de mimetism din lumea insectelor.
Odată cu capitolul «Masca în lumea omului» – precedat de un motto din care se desprinde ideea că «omul este singurul în măsură să-şi dea orice chip, aşadar pune orice mască pe faţa sa» – Gheorghe Hibovski porneşte la drum în acest excurs eseistic, amintindu-şi din copilărie, cum îşi metamorfoza privirea şi mimica, adoptând o mască de apărare, adoptând, chiar de la început, ideea, că totul e o mască, pe care o va argumenta în continuare cu mai multe ajutoare: un proverb englezesc («nevinovăţia are uneori nevoie de mască»), o idee a lui Seneca («şi lucrurilor trebuie să li se ia masca şi să li se redea aspectul propriu»), o afirmaţie a lui Byron («minciuna este o mască a adevărului»), continuată de autorul nostru: adevărul la care avem acces este o mască, la rândul lui, pentru crâmpeiul de realitate pe care-l cuprinde. Urmează o enumerare de măşti ale omului în limba latină, pentru că el consideră omul un generator inepuizabil de măşti.
Cartea este, totodată, o sursă de informaţie culturală, atât prin prezentarea unor anumite obiceiuri, datini, ritualuri, practici ale diferitor popoare şi din diferite timpuri, precum şi prin bibliografia menţionată deja.
Pe parcursul acestui eseu, cititorul este plimbat din îndepărtata antichitate şi chiar de mai înainte, până la realitatea virtuală de astăzi şi chiar de mâine («Realitatea virtuală e şi ea o mască a măştilor, la fel ca scena»), prezentându-i-se, cu sufletul la gură, ca într-o cavalcadă, o serie de modalităţi de folosire a măştilor pentru deghizare, atât de către zei, cât şi de către oameni, incitând la lecturi mai ample decât paginile pe care le poate el oferi.
După câteva capitole, Gheorghe Hibovski ajunge la o concluzie ştiută, dar, în acelaşi timp, de foarte multe ori ignorată de noi: «Suntem o biată parte, finită, dintr-un univers infinit în timp şi spaţiu. Marii gânditori ai lumii şi-au exprimat neputinţa în aflarea unui răspuns axiomatic. Rezultatul? O colecţie de sisteme de gândire, de viziuni asupra universului, o colecţie de măşti de o diversitate deconcertantă, pentru chipul ascuns al lumii».
(…) Considerăm că acest studiu/eseu s-a născut, în primul rând, din dorinţa autorului de a pătrunde mai adânc şi documentat în tainele actului teatral pe care îl practică de ani buni, şi, mai ales, de a descifra diversele forme ale măştilor din faţa sa – fie partenerul de scenă, fie privitorul – spectatorul şi, de ce nu, propria mască.” (prof. Constantin Tomşa – „Împătimit de lectură – vol. V. Cărţi şi autori”, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ, 2021)
