Poetul, prozatorul, dramaturgul, publicistul Liviu-Ioan Stoiciu s-a născut pe 19 februarie 1950, la Dumbrava Roşie, Neamţ. Cursurile liceale le-a efectuat la Adjudu Vechi şi Adjud (Vrancea), apoi anii de studenţie – Facultăţile de filologie şi filozofie, cu întreruperi, la Baia Mare, Bucureşti, Cluj. Căsătorit cu prozatoarea Doina Popa, s-a stabilit la Focşani (1975-1990), fiind bibliotecar la Biblioteca Judeţeană Vrancea.
Imediat după evenimentele din Decembrie 1989 devine Preşedinte al C. F. S. N./C. P. U. N. Vrancea, apoi membru al Parlamentului Provizoriu. Fondează „Revista V” (1990). A fost redactor-şef la „Contrapunct”, co-fondator al revistei „Caietele de la Durău” (1995).
A debutat cu articole la Ziaruş „Steagul Roşu” din Bacău (1967). Editorial, debutul l-a avut cu volumul ”Balans” („Caietul debutanţilor”, 1978). Alte cărţi publicate: „La fanion” (Premiul Uniunii Scriitorilor), „Inima de raze”, „Când memoria va reveni”, „O lume paralelă”, „Singurătatea colectivă”, „Poeme aristocrate”, „Ruinele poemului”, „Post-ospicii”, „Poemul animal (crepuscular)”, „La plecare”, „pam-param-pam (adjudu vechi)”, „Craterul Platou”. A primit premii ale unor „festivaluri internaţionale de poezie” (Cluj, Oradea, Deva, Iaşi, Bacău) şi ale unor reviste literare, pentru poezie („Observator cultural”, „Poesis”, „Cuvântul”, „Ateneu”, „Antares”, „Argeş”) sau pentru publicistică („Convorbiri literare”). I s-a decernat marele premiu al Congresului Naţional de Poezie (la prima lui ediţie, în 2004, la Botoşani).
***
O STARE DE TULBURARE
Nu te mira că da. Am dispărut din senin. Ai fost
supărat? Rămas singur. O
stare de mare tulburare, atât. Mă mai iubești? Cum să nu.
Îți dai seama cum m-am trezit? Te-ai înnoit
psihic. O ușă s-a închis atunci definitiv în urma ta. Mi s-au
descărcat parcă toți neuronii din creier,
buni sau răi. Cât a durat? O zi și o noapte, dacă mai dura,
mă internam. Ți-ai pierdut
capul. Nu-mi mai aminteam de nimic, nici de tine. A fost
un gol de producție. A trecut. Numai să nu
se repete. Îți țin pumnii. Puteai să devii, în timp optim,
hoț de găini. Este descurajant, deprimant…
De unde vii, străine? Am mers în spatele scenei, unde sunt o
mulțime de fantome. Mă rog, fenomene
de demult, până aici: vine
cu o seringă în mână, plină cu un halucinogen
extras din ciuperci.
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
Sursă de documentare:
Constantin Tomşa – „Personalităşi ale culturii din judeţul Neamţ”
