Trăsăturile identitare biologice moştenite de om de la părinţi, bunici, moşi şi strămoşi sunt exacte şi de mare vechime în raport cu cele culturale, dobândite în viaţă. Unele trăsături identitare biologice sunt reflectate pe adăpostul exterior al trupului, pielea şi chipul feţei. Când un bătrân relatează discuţia controversată avută cu o persoană, ţine să precizeze că i-a studiat cu atenţie chipul: „M-am uitat lung la el; L-am privit în faţă; M-am uitat în ochii lui” etc.
Într-un mod asemănător procedează şi medicul care pune un prim diagnostic asupra disfuncţionalităţilor interne ale pacientului după unele semnale exterioare: aspectul şi culoarea feţei, temperatura corpului, exprimarea gândurilor prin vorbire, observarea mersului, gesturilor.
Cum bine precizează unele zicalele şi proverbe, multe trăsături biologice, inclusiv cele psihice, sunt vizibile cu ochiul liber pe primul adăpost al trupului, pielea: „După faţă şi sufletul”; „Inima omului i se citeşte pe faţă”; „Chipul omului este oglinda sufletului”. Toate vietăţile se nasc îmbrăcate în adăposturi specifice (piele, păr, cochilie, solzi, pene, blană) de diferite forme şi culori. Dintre acestea, numai omul şi-a creat noi mărci identitare prin ungerea pielii cu substanţe colorate, cu desene şi tatuaje, prin tunsori, pieptănături şi împletituri ale părului.
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
