Pentru a intra în interiorul subiectului propus de autor am apelat la cuvintele muzicologului George Manoliu, care, în Cuvânt înainte, spune: „Dintre cele trei elemente esenţiale care alcătuiesc entitatea muzicală – creaţie, interpretare, receptare – doar creaţia propriu-zisă are un caracter stabil. Celelalte două, deşi îşi revendică un rol creator, rămân supuse fluctuaţiilor de tip, gust, mentalitate, modă, şcoală etc. (…) Astfel, în această lucrare, cititorul meloman poate afla lucruri interesante, ca evoluţia stilului instrumental, în legătură cu marile epoci creatoare ale muzicii şi exigenţele repertoriale. Profesorii de vioară se pot orienta în conducerea talentelor ce le sunt încredinţate, aplicând o judicioasă gradaţie, modelând temperamental interpretarea.”
Cartea semnată de Ion Sârbu, „Vioara şi maeştrii ei de la origini şi până astăzi”, este structurată pe cinci mari capitole: Vioara şi impactul ei asupra muzicii; Primii violonişti şi naşterea muzicii pentru vioară (secolele XVI-XVII); Tranziţia de la Baroc la Clasicism în arta viorii (secolele XVII-XVIII); Romantismul şi virtuozitatea în arta viorii în secolul al XIX-lea; Şcoli naţionale şi maeştrii ai viorii în secolul al XX-lea.
În cele peste şase sute de pagini sunt prezentate pe larg diverse şcoli naţionale ale interpretării muzicii la vioară – germană, franceză, engleză, belgiană, rusă, maghiară, americană printre ele. De asemenea, se regăsesc şi şcolile regionale – şcoala vieneză, ori cele din Boemia, Moravia, de exemplu. Sunt „disecaţi” maeştrii viorii, cititorii aflând multe amănunte despre stilul, maniera de interpretare ale unort mari violonişti, precum Paganini, Zino Francescatti, Jascha Heifetz, Eugene Ysaye, Fritz Kreisler, Igor Oistrach, Viktor Tretiakov, Maxim Vengherov, Frantişek Ondricek. Evident, nu sunt omişi marii violoniştii români: George Enescu, Ştefan Ruha, Ion Voicu, Lola Bobescu. Este prezentă şi „generaţia tânără”, aşa cum o numeşte autorul: Daniel Podlovschi, Cristina Anghelescu, Eugen Sârbu, Silvia Marcovici, Bujor Prelipcean şi Cvartetul „Voces”, Mihaela Martin, Sherban Lupu, Gabriel Croitoru Liviu Prunaru, Florin Ionescu-Galaţi. Remus Azoiţei, Alexandru Tomescu.
Legat de acest subiect, al violoniştilor români, marele muzicolog Viorel Cosma aprecia, în capitolul „Pledoarie pentru universul fascinant al viorii”: „Meritul esenţial al autorului în investigarea viorii de-a lungul veacurilor ni se pare a fi locul preponderent acordat şcolii româneşti. Ion Sârbu a cercetat serios, temeinic, bibliografia naţională pe această temă, închegând o imagine convingătoare a violonisticii noastre.”
„Vioara şi maeştrii ei de la origini şi până astăzi” a apărut la Editura bucureşteană Info-Team în anul 2005, aceasta, aşa cum este menţionat pe pagina de titlu, fiind ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită.
***
ION SÂRBU şi-a format din tinereţe o cultură umanistă şi pedagogică largă, ca elev al unei şcoli normale de învăţători, unde, pe lângă celelalte discipline generale, a studiat vioara, ca una din pasiunile sale din copilărie. Paralel, a absolvit liceul teoretic, obţinând apoi licenţa în Filosofie şi Litere la Universitatea din Bucureşti, având şansa de a studia cu mari maeştri ai culturii şi filosofiei, ca Mihai Ralea, Tudor Vianu, Dimitrie Gusti, Ion Petrovici. Ulterior, a devenit Doctor în Ştiinţe economice. În 1950, a fost numit conferenţiar universitar, ieşind la pensie în 1982, de la Universitatea din Galaţi. Preocupările sale ştiinţifice au fost variate, de la ştiinţe economice, la sociologie, psihologie socială, filosofie, istoria culturii. S-a consacrat cu ardoare, după ieşirea la pensie, studiului şi documentării pentru elaborarea acestei importante lucrări, rezultat al unui efort de creaţie axat tocmai pe pasiunea vieţii sale – vioara şi tot ce se leagă de ea.
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Artă „Carmen Saeculare” Neamț
