Cucii sunt oameni mascaţi care, prin acte rituale şi practici magice efectuate în prima zi după Lăsatul Secului de Paşte, fertilizează şi purifică timpul şi spaţiul la început de primăvară. Ceremonialul cucilor este o datină de primăvară cu valenţe purificatoare, atestată numai în Muntenia şi Dobrogea.
Îmbrăcaţi în fuste, ca femeile, cu gluga pe cap, cu un băţ în mână şi cu un clopot mare în spate, cucii alergau după copii, fete, femei, oameni pe care îi atingeau şi adesea îi trânteau.
Spre mijlocul zilei, luau în mână câte o nuia de care legau o opincă şi urmau alte alergături şi alte lovituri la spatele curioşilor care le ieşeau în cale. Seara se adunau şi mergeau din casă în casă pentru a face câte o horă în curte. Aşa se desfăşura obiceiul Cucilor pe la sfârşitul secolului al XlX-lea.
Fără prea mari schimbări, acesta poate fi întâlnit astăzi în satele Independenţa şi Brăneşti din județul Călăraşi şi în alte localităţi. De actele rituale care abundă în acest obicei se leagă numeroase credinţe populare:
„Cel ce se face cuc trebuie să se facă de trei ori sau de nouă în anii următori, căci altfel se crede că murind se va face diavol”; „Fulgii luaţi de la gluga cucului îi întrebuinţează femeile ca să afume pe cei ce suferă de frică”; „Cine nu primeşte vreo lovitură de la cuci în această zi, se zice că acela nu va fi sănătos peste an”. (Sursă: etnolog Simion Florea Marian)
Simion Florea Marian (n. 1 septembrie 1847, Ilișești, Imperiul Austriac – d. 11 aprilie 1907, Suceava, Austro-Ungaria este considerat unul din cei mai de seamă folcloriști și etnografi români, lăsând urmașilor o operă încă neegalată în literatura noastră de specialitate.
Pe lângă culegeri de folclor din toate ținuturile locuite de români, a scris monografii despre sărbători, datini românești, ornitologie, cromatică etc. Prin opera lui a pus bazele cercetării științifice a folclorului și a stimulat culegerea amplă a creațiilor populare de către alți cercetători.
A fost, pe rând, preot în Poiana Stampei (1875-1877), Voloca (în apropiere de Cernăuți) (1877) și Siret (1877-1883), profesor de religie și limba română la „școala poporală” și la „școala reală inferioară” din Siret (1879-1883), profesor de religie la Gimnaziul greco-ortodox din Suceava (1893-1907), protopresbiter (1903).
A fost, de asemenea, un membru activ al Academiei Române (1881), membru în Societatea geografică română și Societatea istorică română din București, în Comisia centrală pentru conservarea monumentelor istorice din Viena, membru de onoare al mai multor societăți culturale (Societatea Academică Literară „România Jună” din Viena, Junimea și Dacia din Cernăuți).
Valentin ANDREI,
Centrul pentru cultură și Arte „Carmen saecular” Neamț
