Era o vreme când poporul român celebra Anul Nou la 1 Martie, fapt întâmplat până în veacul al XVII-lea. Venirea vremii frumoase anunţa moartea anotimpului friguros şi prefaţa un nou timp al reînnoirii, al reînvierii naturii şi omului deopotrivă. De primele zile ale lunii martie este legată şi celebra legendă a tinerei domniţe Dochia şi a împăratului Traian, o legendă populară cu largă răspândire în zona muntelui Ceahlău.
Din lucrarea profesorului Daniel Dieaconu, „Turismul cultural la muntele Ceahlău“ (Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ, 2015, pp.118-119) aflăm că în veacul al XIX-lea, bunicul lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, T. Hâjdeu, aflat în Neamţ înainte de anul 1835, a cules, se pare primul, „Legenda despre Traian şi Dochia“. Se întâmpla anterior călătoriei lui Gheorghe Asachi la muntele Ceahlău, în 1838, cel care avea să facă cunoscută în întreaga ţară această legendă.
Varianta lui T. Hâjdeu suna cam aşa: „Când împăratul Traian i-a învins pe strămoşii noştri şi pe conducătorul lor renumit, Decebal, printre prizonierii săi a văzut-o pe Dochia, fiica regelui învins. Frumuseţea ciudată a Dochiei a făcut o impresie atât de puternică asupra lui Traian, încât acesta a vrut să împartă patul cu ea, însă prinţesa l-a respins cu dispreţ şi, aflând că împăratul vrea să folosească forţa, a fugit în muntele Ceahlău unde, schimbând hainele minunate şi bogate de prinţesă cu nişte veşminte simple şi sărăcăcioase de păstoriţă, s-a dus să pască turma de oi.
Traian a trimis soldaţii cu poruncă să o găsească pe Dochia şi a plecat el însuşi în munţi s-o caute. După o vreme, Dochia a fost găsită dar, când Traian a dat s-o ia în braţe, fecioara a chemat în ajutor zeii ţării sale, care au fermecat-o, preschimbând-o în stană de piatră. Uimit de această minune, Traian s-a îndepărtat. Însă, pentru paza frumoasei fete, a lăsat acolo un vultur roman care a apărat-o până acum şi încă o mai apără.“
Valentin ANDREI,
Centrul pentru cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
