Rememorări ale artei şi culturii nemţene

Centrul pentru Cultură şi Arte “Carmen Saeculare” Neamţ vă propune pentru astăzi să ne reamintim sau, pentru generaţiile mai tinere, să facem cunoştinţă cu un pictor nemţean în zilele noastre dat uitării: Mircea Vremir.

Mircea Vremir (1932 – 1991)

S-a născut la 19 martie 1932, în satul Lipoveni (Români, Neamţ).
1950 – urmează Academia de Arte, Iaşi.
1955 – îşi continuă studiile de artă la Institutul Ion Andreescu, Cluj-Napoca.
1953 – debutează expoziţional la Cluj-Napoca.
1955-1990 – expune frecvent la toate expoziţiile Filialei U. A. P. Cluj, la expoziţii de grup şi în selecţiile naţionale organizate la Bucureşti, Anualele Republicane de Grafică, Bucureşti (1956, 1957, 1958), Bienalele de Pictură şi Sculptură, Bucureşti (1968, 1970, 1972, 1976), Expoziţiile Republicane ale Tineretului (1958, 1959, 1962, 1963), Expoziţiile Taberei Prietenia-Lăzarea (1982, 1983), la Calica-Tulcea (1988, 1990).
În străinătate a expus în colectiv la Moscova (1957) şi Osaka- Japonia (1973)1957-1983.
Expoziţii personale: Cluj-Napoca (1957, 1967, 1969, 1970, 1973, 1974, 1977, 1979, 1981, 1986, 1988, 1991), Câţcău-Dej (1963), Bucureşti (1964), Tulcea (1981), Miercurea Ciuc (1983).
1992-2002 – expoziţii comemorative la Complexul Expoziţional Cluj-Napoca (1992, 1999) şi la Muzeul de Artă Cluj (2002).
A realizat lucrări de artă monumentală la Cluj-Napoca, Câţcău-Dej, Plăieşti. A fost cadru didactic universitar.

Privire critică asupra operei sale

„Universitar cu reputaţie în mediul academic clujean, Mircea Vremir s-a adaptat specificului locului fără a pierde ceva din dimensiunea reflexivă specifică moldoveanului. Picturile sale, avem în vedere doar peisajele din sugestivul decor al Deltei Dunării, nu par a fi interesate de pitoresc, ci doar de atmosferă şi structurile realului. Mari suprafeţe de culoare densă, fără valoraţie insistentă, sugerează un peisaj devitalizat prin marele deficit de clorofilă. Nu verdele conexat acvaticului, nu despletirile unduioase ale sălciilor melancolice, ci doar structură stenică, obiectivă în sensul renunţării la efectele uzitate în exces de către alţi confraţi. «Peisaj din Deltă» se ataşează mai degrabă spiritului germanic, auster şi obiectivat cu luciditate. Privitorul este invitat-provocat să se dezbare de locurile comune ale inepuizabilului fast luministic şi să accepte şi alte atitudini estetice în plein air. Pare puţin scorţos şi nu-i şade rău. Compoziţia «Lotca» trebuie concepută şi ea ca semnul clar al unei opţiuni artistice. Demachierea peisajului danubian serveşte sincerităţii, dar poate contraria obişnuinţele interesaţilor de feerii şi sentimental.” (Valentin Ciucă, „Un secol de arte frumoase înMoldova”, Editura ART XXI, Iaşi, 2009)

Valentin Andrei,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț