Sculptorul Nicolae Fleissig, un artist uitat?

Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” îl readuce în memoria publicului iubitor de artă pe sculptorul Nicolae Fleissig. Născut la Târgu Mureș, artistul a trăit câțiva ani în Piatra-Neamț, timp în care a creat și expus, publicul pietrean al anilor ’70 putându-se bucura de talentul și imaginația lui Nicolae Fleissig. Ulterior, a emigrat în Franța, stabilindu-se la Paris.

Nicolae Fleissig a absolvit, în 1973, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Secţia Sculptură, clasa profesorului Ion Irimescu. În acel an a deschis prima expoziţie personală, în Capitală, urmată de alte numeroase expoziţii în țară și în Franţa, SUA, Luxenburg, Germania, Spania, Elveţia, Iugoslavia, Bulgaria, URSS.

Între 1973-1986, are expoziţii personale la: Sala Kalinderu, Bucureşti (1973), Galeria Galateea (1975), Casa de Cultură Schiller (1977), Constanţa (1980), Piteşti (1981), Piatra Neamţ (1981), Franţa şi SUA (1982), Paris (1983), Luxemburg (1984, 1986), Franţa (1985), Paris (1986).

A participat la numeroase Simpozioane de sculptură în România, Bulgaria, Germania, S.U.A.

În anii ’80 a organizat o Tabără de sculptură în piatră la Piatra-Neamţ, oraşul unde a copilărit şi a frecventat Şcoala de Muzică şi Arte Plastice, cu sculptorul Pompiliu Clement.

I s-a acordat bursa „Fr. Storck” şi o bursă acordată de Uniunea Artiştilor Plastici ca urmare a Premiului al II-lea pentru tinerii sculptori. A realizat în ţară peste zece monumente în marmură, piatră, granit şi lemn.

S-a stabilit definitiv în Franţa. Operele sale se găsesc în spaţii publice, parcuri, grădini şi Muzee din România, Franţa, Germania, Belgia, Italia, Suedia, Iugoslavia, Bulgaria, Liban, Israel, S.U.A., Japonia. Locuieşte în localitatea franceză St-Colombe-sur l’Hers şi la Paris.

Pentru municipiul Piatra-Neamț, conform domnului Gheorghe Bunghez („Demnitate supraviețuirii prin cultură”, editura Nona, Piatra-Neamț, 2016), sculptorul a realizat mai multe sculpturi, printre care una intitulată “Victoria”, după 1990 scoasă din arealul în care era expusă.

„Încă din anii tineri, Nicolae Fleissig a atras atenţia asupra potenţialului său creativ, ucenicia pe lângă sculptorul nemţean Pompiliu Clement, validând o vocaţie cu totul de excepţie. Desăvârşirea studidor universitare cu Maestrul Ion Irimescu au configurat anvegura artistică a discipolului şi amplificat dimensiunea novatoare a viziunii şi paternul stilistic.

Am sesizat încă de la începuturi că sculptorul anticipa intuitiv în structura blocului de piatră sau de marmură opera ce avea să fie trezită la viaţă. Vizionar şi tenace, elibera din chingile materialităţii frumuseţea unui Tors drapat sau o Maternitate, astfel încât dialogul vizual cu aceste forme desprinse din constrângerile materiei să irumpă în spaţiul public.

Cariera internaţională a operei sale, cota înaltă a aprecierilor critice, faptul că o lucrare figurează în colecţia Ionel Jianu iar altele sunt amplasate în diferite locaţii din Europa, validează temeinicia unui parcurs şi împlinirea unei remarcabile vocaţii.

Viziunea autoritar personală şi, prin aceasta inconfundabdă, a statuat un brand şi o excelenţă în arta contemporană. Geometrismul unor forme angulare este corelat cu apelul la formele curbate ale volumului, astfel încât raportul dintre goluri şi plinuri să stabilească echilibre armonice.

Nicolae Fleissig a devenit un exponent de marcă al sculpturii moderne de astăzi.” (Valentin Ciucă, „Un secol de arte frumoase înMoldova”, Editura ART XXI, Iaşi, 2009)

Surse foto – http://www.nicolaefleissig.com, Fundația C.M.IMAGO