Muzeul Vaticanului este, în fapt, un muzeu al muzeelor. Sunt găzduite aici colecțiile extinse de artă, arheologie și etnoantropologie, colecții adunate de conducătorii bisericii catolice de-a lungul veacurilor. Încercăm, în cele ce urmează, o trecere prin cele mai importante secțiuni ale acestui muzeu de largi dimensiuni.
De-a lungul întregului Ev Mediu, papii se considerau moștenitorii legitimi ai istoriei romane. Capitala păgână devenise creștină; imperium- ul lui Augustus și Traian a fost contopit în imperiul fără de sfârșit al Bisericii Catolice și Apostolice. Prin urmare, monumentele civilizației romane trebuiau păstrat și venerate pentru cinstea și gloria Bisericii.
Se găsesc aici, la Muzeul Vaticanului, comori ale artei universale. Spre exemplu, într-una dintre săli, călătorul are marea bucurie de a da nas în nas cu Gânditorul lui Rodin. Când a fost realizat, în 1880, în dimensiunea sa originală de aproximativ 70 de centimetri, statuia se numea Poetul şi era concepută pentru a fi elementul principal al Porţilor Iadului, o altă lucrare majoră a sculptorului francez, inspirată de „Divina comedie” a lui Dante Alighieri. Sculptura l-a reprezentat iniţial pe Dante, stând aplecat pentru a observa cercurile Iadului, în timp ce meditează asupra lucrării sale.
Apoi, într-o sală, dedicată creației lui Rafel Sanzio, poate fi admirată în toată splendoarea ei, Școala din Atena, prin intermediul căreia artistul, construiește o alegorie a filozofiei. În centrul tabloului apare Platon, ținând într-o mână dialogul Timaios, iar cu cealaltă mână arătă spre cer, metaforă a lumii ideilor desăvârșite; alături de el, Aristotel ține în mâna stângă Etica, iar cu dreapta a arată spre pământ. Gesturile contrare sunt menite să facă distincția între doctrinele filosofice opuse ale celor doi.
În 1506, nucleul original al lucrărilor clasice ale Muzeelor Vaticanului a fost înființat în Cortile delle Statue, astăzi cunoscută sub numele de Curtea Octogonală. Aici Papa Iulius al II-lea (della Rovere) a expus o colecție impresionantă de sculpturi antice, inclusiv Belvedere Apollo și Laocoon, care tocmai fuseseră redescoperite, după secole, îngropate pe dealul Esquiline.
Tot Iulius al II-lea a fost cel care în 1508 l-a însărcinat pe Michelangelo Buonarroti cu decorarea Capelei Sixtine. Capela, numită inițial Cappella Magna, și-a primit noul nume atunci când Papa Sixtus al IV-lea (della Rovere) (1471-1484) a vrut-o restaurată. Iulius al II-lea a inaugurat Capela Sixtină cu noul tavan splendid al lui Michelangelo la o liturghie solemnă de Ziua Tuturor Sfinților, 1 noiembrie 1512.
În Capela Sixtină, temele și subiectele sunt în cea mai mare parte extrase din cartea Genezei. Partea centrală a tavanului cuprinde nouă scene ale Genezei, pictate între 1508 și 1510 de către Michelangelo. A patra scenă, Însuflețirea lui Adam, este celebră, ochii tuturor turiștilor intrați în Capela Sixtină căutând-o cu insistență.
O altă galerie celebră din Muzeul Vaticanului este Galeria hărților, deschisă la 1581, la inițiativa Papei Grigore al XIII-lea, care dorea documentarea geografiei Italiei cu patruzeci de hărți de mari dimensiuni. Sunt reprezentate aici regiunile Italiei, insulele sale majore (Sicilia, Sardinia și Corsica) și pe cele minore (Tremiti, Elba, Malta și Corfu).Sala, de o sută douăzeci de metri lungime și șase metri lățime, este, în același timp, un exemplu minunat de armonie a acuratețe științifice cu expresia artistică.
Începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, descoperirile făcute după săpăturile din Roma și Lazio și achizițiile de la colecționari și anticari au dus la extinderi semnificative ale colecțiilor. Curând, cu influența ideilor iluminismului, „Muzeele Papei” s-au transformat într-un muzeu în sens modern. Ca urmare, a apărut o secțiune nouă, Muzeul Pio Clementino, datorat papilor Clement al XIV-lea (Ganganelli) și Pius al VI-lea (Braschi), care, în jurul Curții octogonale au imaginat o serie de alte săli, precum petalele în jurul unei flori: Sala Animalelor, Sala Muzelor, Sala Rotonda, Galeria Statuilor și Sala Busturilor, Cabinetul Măștilor și Galeria Candelabrului.
Întorcându-ne la Pius al VI-lea, este de menționat că el a fost cel care, în jurul anului 1790, a creat prima colecție de picturi a Muzeelor Vaticanului, cu o serie de o sută optsprezece lucrări de neprețuit.
Grigore al XVI-lea (Cappellari) a fondat Muzeul Gregorian Etrusc în 1837 și Muzeul Gregorian Egiptean, în 1839. Primul muzeu prezintă descoperiri din săpăturile din sudul Etruriei, începând cu 1828. Printre numeroasele sale capodopere se numără așa-numita Marte din Todi, cea mai frumoasă și mai celebră sculptură din bronz a Italiei antice. Pe lângă colecțiile aflate deja la Vatican și la Muzeul Capitolin, Muzeul Egiptean Gregorian conține descoperiri arheologice din diverse expediții în Egipt.
De un interes deosebit este Galeria de Tapiserii, care în 1838 a fost aranjată cu seria de tapiserii flamande, executate în atelierul din Bruxelles al lui Pieter van Aelst, după desene realizate de studenții lui Rafael. Alte tapiserii se găsesc în Pinacoteca Vaticanului. Ele datează din timpul Papei Leon al X-lea (1513-1521) și au fost create din desene ale lui Rafael.
Astăzi, galeria găzduiește o colecție de tapiserii din diferite ateliere din secolele al XVI-lea și al XVII-lea.
În timpul Papei Ioan al XXIII-lea, în 1973, sunt deschise două noi muzee: cel Etnologic și cel de Istorie a Vaticanului. Acesta din urmă conține o colecție importantă de portrete papale, relicve și artefacte ale corpului militar pontifical și ale capelei și familiei pontificale, precum și documentarea protocoalelor papale care nu mai sunt utilizate, precum și o colecție de trăsuri și automobile papale.
Apare, tot în 1973, și colecția de artă religioasă modernă, cunoscută astăzi drept Colecția de Artă Contemporană. Precum întreg ansamblul de expoziții permanente, ieșirea din Muzeele Vaticanului este una foarte spectaculoasă. Scările în spirală care conduc vizitatorul către exterior au fost construite în1932, de designerul și arhitectul Giuseppe Momo. După parcurgerea spiralei, turistul își promite în sinea sa să revină la Vatican, căci trei ore și jumătate petrecute aici sunt insuficiente pentru parcurgerea pe îndelete a întregului edificiu muzeografic.
Călător de serviciu, Valentin ANDREI
