Continuăm periplul prin Roma, propunându-vă o vizită în măreața Bazilică papală, aflată la limita Pieței San Pietro.
Începută între 319 și 32,2 de împăratul Constantin cel Mare (306-337) – primul împărat creștin, Bazilica a fost sfințită în 326, fiind terminată în 349. Jefuită și distrusă de nenumărate ori, cu timpul ea a ajuns aproape o ruină, astfel încât în secolul al XV-lea, Papa Nicolae al V-lea a hotărât să fie restaurată, însă nu s-a întâmplat nimic timp de 50 de ani. Abia Papa Iulius al ll-lea l-a desemnat pe Bramante să facă planurile pentru o nouă basilică.
Piatra de temelie a fost pusă în 1506, iar lucrările s-au întins de-a lungul a 123 de ani. După moartea lui Bramante, în 1514, la conducerea șantierului s-au succedat mai mulți arhitecți, fiecare lăsându-și amprenta asupra designului celei mai mari basilici din lume. Printre aceștia s-a numărat și Michelangelo, numit arhitect-șef în 1547, la vârsta de 72 de ani.
El este autorul impresionantului dom cu diametrul de 42 de metri, terminat în 1590 de Giacomo della Porta. A fost resfințită în anul 1626 de Papa Urban al Vlll-lea, fix la 1300 de ani după prima sfințire.
Într-unul dintre materialele trecute am prezentat cele cinci uși de intrare în măreața bazilică – Ușa Morții, Ușa Binelui și a Răului, Ușa Filarete, Ușa sacramentelor și Ușa Sfântă (Porta Sancta) – aflate în portalul denumit Nartex. Deasupra portalului, călătorul remarcă Navicella, un splendid mozaic înfățișând scena Umblării pe mare, din Evanghelia după Matei, mozaicul original fiind opera lui Giotto (1305-1313).
Acest mozaic a fost distrus în mare parte în timpul lucrărilor de construire a noii basilici, în secolul al XVII-lea. Fragmentele care au supraviețuit au fost înglobate în lucrarea care se poate vedea și astăzi. Se zice că în fiecare zi de miercuri, din Loggia delli Benedizioni, balconul central de deasupra porticului, Papa le oferă binecuvântarea credincioșilor care se adună în piață.
De Crăciun și de Paște, Papa apare la acest balcon ca să acorde binecuvântarea „Urbi et Orbi”, Romei și întregii lumi.
Interiorul Bazilicii, cu suprafața de 15.000 de metri pătrați, ascunde un adevărat tezaur artistic – sculpturi, mozaicuri și zeci de altare. Intrarea se face în mod atipic dinspre Est, iar altarul se află spre Vest.
Imediat după intrare, turistul remarcă în podea o dală rotundă din porfir, care marchează locul unde îngenuncheau împărații Imperiului roman, începând de la Carol cel Mare (800), atunci când erau încoronați.
În prima capelă de pe partea dreaptă este expusă emoționanta Pieta (1499), sculptată de Michelangelo la vârsta de 24 de ani, drept monument funerar al cardinalului francez Jean de Billheres.
După ce în 1972 a fost vandalizată de un bărbat care i-a strivit nasul și degetele Fecioarei cu un ciocan, urlând „Eu sunt Iisus Christos!”, s-a luat hotărârea de a fi protejată în spatele unei vitrine cu geam blindat.
Culmea este că martorii straniului accident, în loc să ia atitudine, au adunat resturile în chip de suveniruri. Bucățile lipsă au fost înlocuite ulterior de artiștii restauratori cu marmură luată din poalele mantiei Fecioarei.
Ca o curiozitate, Pieta este singura opera a lui Michelangelo care a fost semnată. Asta s-a întâmplat – potrivit lui Giorgio Vasari, autorul Vieților celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italieni (1568) – după ce tânărul artist în vârstă de 24 de ani i-a auzit pe doi vizitatori spunând că frumusețea Pietei îi lăsase înmărmuriți.
Unul i-a atribuit-o lui Cristoforo Solari, un sculptor lombard. În aceea noapte, Michelangelo s-a strecurat în biserică și și-a pus semnătura pe centura de pe pieptul Fecioarei – „Michelangelo Buonarroti din Florența a făcut-o”. Ulterior a regretat acest act de mândrie și a jurat să nu mai semneze nici o lucrare, promisiune pe care a respectat-o.
Tot în nava laterală dreaptă, în Capela Sfântului Sacrament, învăluită în miros de tămâie și flori, se găsește o opera sculptată de Bernini, din bronz aurit, în formă de templu flancat de doi îngeri îngenunchiați. În spate se află un altar dedicat Sfintei Treimi, pictat în ulei, de Pietro da Cortona (1596-1669).
Peretele din dreapta este acoperit de un mozaic inspirat de „Extazul Sfântului Francisc”, de Domenichino. Acolo este expus Sfântul Sacrament, pâinea și vinul sacru. Capela este rezervată exclusiv celor care vor să se roage și să se reculeagă, într-o atmosferă de liniște și pace absolută.
Centrul basilicii este dominat de monumentalul Altar Papal și baldachinul acestuia, opera lui Bernini, care se înalță pe locul unde se presupune că s-a aflat mormântul Sfântului Petru. La momentul vizitei noastre, Altarul, locul în care doar Papa are voie să oficieze slujbe, era acoperit, fiind în plină restaurare.
Cu înălțimea de 29 de metri, baldachinul este format din patru coloane spiralate, realizate din bronzul provenit din pronaosul Pantheonului. Această acțiune, spune legenda, i-a atras lui Papa Urban al Vlll-lea, provenind din familia Barberini, mustrarea romanilor, exprimată într-o maximă rămasă de atunci celebră:
„Quodnon fecerunt barbari fecerunt Barberini” („Ce nu au făcut barbarii au făcut Barberinii”). Monument al Papei Alexandru al VII-lea (1655-1667), aflat în partea stângă a Bazilicii, a fost realizat în 1678, de către celebru sculptor renascentist Gian Lorenzo Bernini, pe când artistul avea 80 ani, un an înainte de moartea sa.
Este una dintre ultimele sale lucrări și una dintre cele mai importante realizări ale artei funerare în stil baroc. Papa este înfățișat în genunchi, absorbit cu totul în rugăciune, ignorând apariția scheletului aurit al Morții de sub draperia roșie care ascunde parțial ușa ce duce la capela Sf. Maria, iar de aici afară din basilică.
Artistul a folosit ingenios această ușă, care exista deja, pentru a face din ea un simbol al porții spre Eternitate, încorporând-o astfel în scenografia cu efect dramatic a monumentului. Moartea înalță o clepsidră, ca simbol al trecerii inexorabile a timpului. În jurul soclului stau Justiția, Prudența, Adevărul și Caritatea, ținând în brațe un copil.
Acestea sunt cele patru virtuți practicate de Suveranul Pontif, care l-a însărcinat pe Bernini să realizeze colonada din Piazza San Pietro
Călător de serviciu, Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
(material apărut în revista COOLT NEAMȚ,
postat și pe www.cooltneamt.ro)
