Fiindcă în curând, pe 19 aprilie vom celebra o sută șaptezeci și opt de ani de la nașterea scriitorului Calistrat Hogaș, vă propunem pentru astăzi o privire asupra activității sale din domeniul pedagogic în ținutul Neamț, fiindcă, se știe, Hogaș s-a remarcat nu doar prin operele sale, ci şi printr-o îndelungată activitate pe tărâmul şcolii. În calitate de profesor şi director la gimnaziile din Piatra-Neamţ, Tecuci, Iaşi și Roman, Calistrat Hogaş şi-a adus contribuția, încă din tinereţe, la procesul de luminare a nenumăratelor serii de elevi.
Începuturile profesorului Hogaș
Activitatea didactică a început-o de timpuriu. La numai 22 de ani, proaspătul absolvent al liceului din Iaşi a fost numit prin concurs profesor pentru ramura literară la Gimnaziul din Piatra-Neamţ, nou înfiinţat. Printr-o decizie ministerială din 28 august 1869, i se acordă şi direcţia acestei şcoli. Documentele de arhivă atestă nenumăratele greutăţi pe care a trebuit să le învingă Calistrat Hogaş la acest gimnaziu.
Numai datorită dârzeniei, neîntrecutei energii, precum şi optimismului său, profesorul Hogaș a putut să reziste, din micile fonduri locale, timp de 16 ani, până în anul 1885, când școala a fost trecută în bugetul statului. Înfiinţat în 1869, printr-o decizie a Consiliului Comunal, în urma cererilor insistente ale cetăţenilor oraşului, Gimnaziul din urbea Piatra era, în acel timp, singura şcoală de grad secundar din oraş şi judeţ. La 27 noiembrie 1869 se înființează primul Gimnaziu nemțean
Apărut după cinci ani de la punerea în aplicare a Legii Instrucţiunilor Publice din 1864, Gimnaziul a avut de înfruntat aceleaşi greutăţi materiale şi aceeaşi indiferenţă din partea organelor comunale, ca şi şcolile de la sate. La 27 noiembrie 1869, printr-o solemnitate plină de entuziasm, „oaza de lumină” din oraşul de la poalele Pietricicăi îşi deschidea porţile. La început, cu numai o singură clasă, frecventată de 23 de elevi, majoritatea săraci. Apoi, şcoala şi-a completat, treptat, generațiile, ajungând ca în anul şcolar 1872-1873 să aibă ciclul complet: patru clase.
În primii ani, corpul didactic se rezuma la numai doi profesori: Calistrat Hogaş, director şi profesor pentru partea literară, şi Ion Negre – alt distins profesor şi viitor revizor şcolar -, profesor pentru partea reală.
Rapoarte către autorități pentru a primi un imobil funcționabil
Cea mai mare greutate în funcţionarea Gimnaziului a constituit-o localul. Timp de peste 25 de ani, Gimnaziul a trebuit să funcţioneze în două clădiri boiereşti în paragină, care puneau în pericol sănătatea elevilor şi profesorilor. Emoţionant în acest sens este raportul lui Hogaş către Primărie, din 15 decembrie 1871, prin care face cunoscută starea deplorabilă a localului. Redăm în cele ce urmează un fragment din acest raport:
„… am onoarea a vă aduce la cunoştinţă că cu începerea ernei, una din clase şi anume clasa I a devenit cu totul improprie pentru predarea lecţiunilor, aceasta din cauza uşii care este în foarte rea stare şi prin care frigul ernei străbate cu cea mai mare uşurinţă, apoi a ferestreloru, care, nefiindu dublu şi reu încheiate, lasă gerulu să le străbată şi se micşoreze temperatura, încât face imposibilă starea în clasă a profesorilor şi mai ales a eleviloru, în cea mai mareparte reu îmbrăcaţi“.
Cu toate aceste intervenţii, starea deplorabilă a localului persistă. Hogaş continuă cu rapoartele şi în anul următor. La 1 aprilie 1872, făcea cunoscut din nou Primăriei că una dintre clase se va prăbuşi dacă nu se vor lua măsuri, ca urmare a ruinării bolţii beciului „de la acest Gimnaziu şi fiinducă această ruinare s-au întîmplatu tocmai sub localul clasei I“. Situaţia acestei şcoli pietrene nu se va schimba nici în anii următori.
Peste trei ani, în 1875, scriitorul călător arăta Consiliului Comunal că „materiile sunt prea împovărate pentru un singur profesor (…), precum şi lipsă totală a ori şi ce aparate ştiinţifice auxiliare, precum aparate de fizică, colecţiuni botanice, zoologice şi mineralogice, corpuri geometrice“.
Ba, mai mult, în 1878, Primăria oraşului Târgu-Neamţ a suprimat mica subvenţie de 2.000 lei, pe care o dădea Primăriei oraşului Piatra-Neamţ, pentru întreţinerea celor 20 de elevi din orașul de pe malurile Ozanei, ce învăţau la acest gimnaziu, fapt pentru care diriguitorii Primăriei pietrene au soluţionat „litigiul“ apărut prin… interzicerea frecventării cursurilor şcolare pentru elevii de la Târgu-Neamț. Acest fapt a produs nemulţumiri în rândul elevilor amintiţi şi al părinţilor acestora.
La 10 noiembrie 1892, era inaugurată clădirea actualului Colegiu Național „Petru Rareș“, pentru început doar nivelul corespunzător parterului. Noul gimnaziu şi-a început activitatea într-un local închiriat, fostă casă boierească în stare de ruină, care astăzi nu mai există.
Şcoala nu poseda nici un fel de mobilier sau material didactic. Un raport al lui Hogaş adresat primăriei la 5 iunie 1870, aşa cum rezultă din dosarul 21 / 1870 al fondului „Primăria oraşului Piatra-Neamţ“, solicita cu împrumut ceva mobilier pentru ţinerea examenelor: „essaminile avend a se începe, la 10 ale acestei luni şi gimnaziul neposedând mobilier necesariu pentru aseminea ocaziune, subsemnatul vă roagă să binevoiţi a regula trimiterea unui aseminea mobilier pe cât va ţinea sesiunea essaminatoare“. Într-un alt raport, după ce arăta primăriei oraşului lipsa completă a materialului didactic, Hogaş solicita măcar „facerea unui compas pentru aritmetică şi geometrie“.
Cariera didactică de la Roman
În anul 1878, din cauza intrigilor politice, Hogaş va fi nevoit să părăsească oraşul şi şcoala pe care le-a slujit cu devotament şi entuziasm. Va reveni în 1881, dar numai în calitate de profesor, slujind din nou la catedră până în 1885, când va părăsi pentru totdeauna gimnaziul pietrean.
Concluzia care se impune este aceea că greutăţile şi mijloacele materiale extrem de reduse nu au împiedicat pe tânărul director şi scriitor moldovean, şi valorosul său coleg, Ion Negrea, să pună o bază trainică la temelia învăţământului secundar pe aceste meleaguri, învăţământ pus, în concepţia lui Hogaş, „în slujba luminării poporului”.
Din păcate este mai puţin cunoscută activitatea lui Calistrat Hogaş la Roman, oraş care i-a oferit adăpost opt ani, între 1 septembrie 1891 şi 15 octombrie 1899, după ce a fost profesor la gimnaziul „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ. El a fost mutat la cerere pe data de 1 septembrie 1891, de la Alexandria la Roman, ca profesor de istorie, limba şi literatura română şi ca director al gimnaziului „Roman Vodă”.
În urbea de la confluenţa Moldovei cu Siretul, scriitorul a dus o neobosită activitate fie pe tărâmul profesoratului (preda la toate clasele gimnaziului româna şi istoria) fie pe cel obştesc. Prin strădaniile sale, în 1897, a început construirea noului local al gimnaziului „Roman Vodă”.
În paralele cu cariera didactică se afirmă ca scriitor
Profesorul şi-a început activitatea scriitoricească la îndemnul fostului său coleg de la Academia Mihăileană, istoricul A.D. Xenopol. Acesta i-a publicat, în revista „Arhiva” din Iaşi, în anii 1893-1894, o parte din impresiile sale de călătorie în munţi.
Calistrat Hogaş a întocmit şi publicat, la sfârşitul anului 1899, primul anuar al gimnaziului romaşcan. În acest anuar el figurează ca director şi ca profesor definitiv de istorie.
Din mărturisirile colegilor săi, profesorii Al. Epure, Ion Teştiban, reiese că Hogaş realiza lecţii deosebit de atractive, cu exemplificări instructive şi cu dese incursiuni în istoria culturii universale. În acelaşi timp, directorul Hogaş era de o rigurozitate exemplară, observând cu exigenţă şi tact puterea elevilor, ocupându-se îndeaproape de educaţia lor.
Finalul vieții, începutul eternității unui scriitor devenit clasic
La 15 octombrie 1899 Calistrat Hogaş a fost mutat, la cerere, ca profesor şi subdirector al Liceului Internat din Iaşi. Aici, va profesa până în 1912, când iese la pensie. După pensionare el continuă să activeze la pensionul Humpel, până în 1915, când se retrage la Piatra-Neamţ. Deşi stabilit la Piatra, mergea în fiecare vară, pentru câteva luni, la fiica sa, Cleopatra, căsătorită cu un profesor de la gimnaziul din Roman.
Aici, în noua locuinţă a directorului, situate în vila din curtea liceului, îşi petrecea timpul scriind sau meditând. O boală grea pusese stăpânire pe el de prin 1910 şi acum, cel care fusese povestitorul plin de vervă şi umor, poetul naturii majestuoase, devine retras şi mohorât. În vila amintită se stinge din viaţă – după o noapte grea de suferinţă – la 28 august 1917, în jurul orei 8, cel care a încântat multe generaţii cu poveştile sale, s-a stins senin, aşa cum i-a fost şi inima.
Calistrat Hogaş a fost înmormântat la cimitirul comunal din Roman. Ulterior, la 7 octombrie 1917, a fost deshumat şi dus la Piatra-Neamţ, unde este reînhumat la 8 octombrie 1917, aşa cum i-a fost ultima dorinţă, în apropierea brazilor şi munţilor săi pe care i-a iubit şi descris ca puţini alţii.
Prof. Gheorghe RADU,
Texte apărute în revista COOLT NEAMȚ
(https://cooltneamt.ro/file-de-istorie-locala-calistrat-hogas-intemeietorul-invatamantului-gimnazial-din-neamt-ii/
și https://cooltneamt.ro/file-de-istorie-locala-calistrat-hogas/)
