Oul este substitutul divinităţii primordiale care este înfrumuseţat prin vopsire şi încondeiere în Săptămâna Patimilor, pentru a fi jertfit şi mâncat sacramental în ziua de Paşte. Izvoare istorice şi arheologice certe atestă că, înainte de Hristos, a existat obiceiul de a se face cadou ouă colorate la marile sărbători sezoniere, în special la Anul Nou.
Astfel, la sărbătorile de primăvară vechii perşi îşi dăruiau unii altora ouă de diferite culori, la celebrarea zeului Ianus tinerii romani îşi trimiteau ouă de culoare roşie împreună cu alte cadouri. Apariţia în ceremoniile antice de înnoire a timpului a oului, în special a oului colorat, se baza pe concepţia cosmogonică care asocia Universul cu oul generator de viaţă.
Chinezii credeau, de pildă, că Cerul şi Pământul formează un uriaș ou de pasăre: Cerul ar fi învelișul Pământului, asemănător cojii de ou care învelește gălbenușul. În creștinism, oul colorat și împodobit prin încondeiere este simbolul Mântuitorului care părăsește mormântul și se întoarce la viață, precum puiul de găină ieșit din găoace.
La început, ouăle se vopseau, cu ajutorul plantelor, în galben – culoarea Soarelui – și în roșu – culoarea astrului solar la răsărit și la apus. Ulterior, ouăle au fost decorate cu chipul lui Iisus, cu figuri de îngeri și cu diferite motive astrale, fitomorfe și zoomorfe.
După milenii de evoluție, românii înroșesc ouăle și le încondeiază primăvara, la sărbătoarea centrală a calendarului festiv creștin, Paștele. De un rar rafinament artistic, aceste meșteșuguri îmbină tradițiile creștine cu numeroase credințe și obiceiuri precreștine.
Pentru a juca rolul de substitut ritual al personajului sacru, care moare și renaște împreună cu anul calendaristic, oul trebuia supus unui scenariu ritual: era ales la Miezul Păresimilor, ziua de miercuri din mijlocul postului Paștelui; gătit (colorat și încondeiat) în Săptămâna Patimilor; ucis prin lovire violentă, ciocnire, și mâncat în ziua de Paște.
Cojile ouălor sparte puteau aduce oamenilor, printre multe altele, prin diferite practici magice, frumusețe și sănătate, să lege sau să îndepărteze oamenii, să grăbească căsătoria fetelor, să dea belșug și rod bogat holdelor, să înmulțească vitele.
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
