Stâlpul de armindeni saucopacul de mai era un obicei practicat de românii de altădată. În ajun de Armindeni, se aducea din pădure o prăjină înaltă căreia i se lăsau câteva crenguţe în vârf; uneori, tot în vârf, i se punea o cruce sau o roată făcută din spice de grâu sau cununi de flori. Prăjina Aşezate în anumite locuri, în mijlocul satului, al stânei, între hotare sau în mijlocul ogrăzii ori în faţa casei, prăjinile erau lăsate acolo „până sî părăsăşti ie sângurî” sau se puneau pe foc după seceriş, când se cocea pâine din grâul nou.
Tot în seara ajunului se aninau la uşile şi ferestrele caselor şi grajdurilor, precum şi la porţile ogrăzilor, pelin. Atât prăjina, cât şi ramurile verzi, se numeau armindeni, maial sau maiagă, fiind considerate înlocuitoare ale unei străvechi divinităţi a vegetaţiei. Rostul acestei divinităţi era ocrotirea gospodăriei, a aşezării şi a ogoarelor de duhurile rele, extrem de active acum şi sub forma cumpenelor.
De regulă, Armindenul este ziua sămânţatului în grădină. Prin Pojorâta (Suceava) aşa se explică faptul că „de Armindin, lumea începe lucru în grădină, sî margă bini pisti vârî”. Este recomandat ca acum să se semene fasole, castraveţi, bostani, harbuji, varză, dar şi flori, uneori chiar şi cânepă.
Socotindu-se că la 1 mai „îi [şi] zâua pomilor, îi bini sî răsă-deşti măcar un pom” în grădină şi-n cimitire. La Băbuşa – Vaslui se zicea, uşor ironic, că „dacă n-ai sămănat păpuşoiul pânî la Ar- mindei, poţi puni melesteul pi foc, nu mai ai nevoie de el, că nu se mai face mălai!”
Vinul pelin sau pelinaş se bea din oale de lut. De ce ţineau oare strămoşii la beţia de la 1 mai? O explicaţie, uşor amuzantă: „Se zice că în această zi pelinul este mai dulce”… Răspunsurile practicanţilor din trecut erau însă diverse. Cele mai multe vizau primenirea, împrospătarea, schimbarea sau înnoirea sângelui, după care urmau altele privitoare la înnoirea maiului, adică a ficatului; o altă serie semnificativă aveau legătură cu sănătatea, puterea şi munca: „Sî n-aibî junghiuri toatî vara”, „Ca sî nu ti prindă frigurile”, „Vor fi peste an roşii în obraji”, „Ca sî prindim puteri”, „Omu sî hii tari”, „Ca să nu te doară şalele şi să ai putere la treabă”, „Ca să fie sănătoşi şi harnici şi să poată munci bine pisti an”, „Ca sî ai spor la lucru toată vara”, „Ca sî fie iuti la treabă”.
Etnologii au asociat întotdeauna vinul, în special cel roşu, cu sângele. Pe de altă parte, vinul este considerat o băutură de origine celestă, simbol al veseliei, dragostei, dar şi al adevărului (In vino veritas nu?), fiind legat de cunoaşterea absolută. Potrivit unei informaţii răzleţe din Ardeal, Armindenul era făcut uneori la… Ispas. Tot din această zonă ne parvine recomandarea insistentă ca la 1 mai să te plimbi în aer curat, „în faptul zilei (revărsatul zorilor), spre a deveni vioi, iute şi puternic peste tot anul”.
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
(Sursă: Marcel Lutic, „Timpul sacru”, ediția a III-a
Editura Vasiliana ’98, Iaşi, 2022)
