Ielele sunt reprezentări mitice feminine care apar noaptea, înainte de cântatul cocoşilor, între Paşte şi Rusalii. Acestea poartă o bogată sinonimie zonală: Cele Sfinte, Dânsele, Fetele Câmpului, Frumoasele, Măiestrele, Rusaliile, Şoimanele, Ursoaicele, Zânele. Sunt spirite rebele ale morţilor care, după ce au părăsit mormintele la Joimari şi au petrecut Paștele cu cei vii, refuză să se mai întoarcă în lăcaşurile lor subpământene.
Spre deosebire de strigoii care apar şi provoacă necazuri oamenilor în anotimpul friguros al anului, Ielele populează peisajul mitic românesc numai pe timpul verii. Au înfăţişare antropomorfă: fecioare îmbrăcate în alb care apar în număr fără soţ (3, 5, 7, 9), mai rar în număr cu soţ (2, 4, 12).
Asemănător Filipilor, Sântoaderilor, Circovilor, Căluşarilor, Ielele umblă numai în cete. Locuinţa lor s-ar afla prin codrii neatinşi de topor şi de picior de om, prin văzduh, pe câmpii, pe ape mari.
Pot fi văzute pe timp de noapte, plutind şi fâlfâind prin aer, pe la fântâni, prin pomi, pe sub streşinile caselor. Umblă însoţite de lăutari (fluieraşi, cimpoieri), sună din clopoţei, bat din tobe şi trâmbiţe, joacă (hora, brâul), întind mese pe iarbă verde, beau, petrec şi cântă în cor: „Dacă n-ar fi lăsat Dumnezeu/ Leuşten şi Odolean,/ Avrămeasă, Cârtăneasă,/ Ar fi lumea toată a noastră!” Pe locul unde întind hora, iarba se înroşeşte, se usucă.
Dacă se întâmpla să fie văzute sau auzite de cineva, persoana respectivă nu trebuie să se mişte sau să le vorbească. Ielele pedepsesc de obicei oamenii făcători de rele, pe cei care nu le respectă zilele, dorm noaptea pe sub pomi sau sub Cerul liber, ies noaptea la fântână să aducă apă prin ridicarea lor pe sus, în vârtejuri, prin pocire şi sluţire.
Diferite forme de reumatism şi maladii neuropsihice poartă numele luat din Iele, lovit de Iele, apucat de Iele, rămas şoimărit, ologit de Dânsele. De aceste boli se scăpa prin descântece de Iele, cetanie la mănăstire, intrarea suferindului în hora Căluşului sau sărirea lui de către căluşari.
Acolo unde se numesc Ursoaice, acestea urseau copiii la naştere şi preziceau moartea oamenilor. La marile lor praznice calendaristice (Sfredelul Rusaliilor, Rusalii, Sânziene, prima zi din Postul lui Sânpetru) oamenii se apărau de Iele purtând usturoi sau pelin la brâu.
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
