Prietenii și familii legate la Vacanțe
În august 1972, a început ca o vacanță studențească. Una plină de voie bună, în care profesorii lăsau deoparte morga din sălile de curs și inițiau niște cursuri estivale în care ucenicii erau tratați amical. Pentru ca apoi, aceste cursuri estivale să fie urmate de ieșirea în public a artiștilor studenți.
Cum ar veni, teoria era pusă în practică. Totul era menit pentru a anula practica agricolă din toamnă, obligatorie atât pentru magiștri cât și pentru ciraci. Bucurându-se de succes – în rândul participanților activi, precum și în rândul publicului amator –, prima ediție a fost repetată și în 1973. Și în 1974, și în 1975…
S-a ajuns la un fel de perpetuum mobile muzical, căci studenților și profesorilor de la Conservatoarele din Iași (la început) și București și Cluj-Napoca (ulterior) le intrase microbul Vacanțelor Muzicale în sânge. Astfel că, vară de vară, ei își dădeau întâlnire la Piatra-Neamț. La acest Festival s-au creat prietenii de-o viață. Mai mult chiar, s-au întemeiat familii la Vacanțe Muzicale!
Anii au trecut unii după alții. La fel și deceniile. La fel și generațiile de profesori, de studenți, de artiști muzicieni. În urmă au rămas amintiri de neșters, precum și un sentiment unic pentru mulți participanți: Vacanțele Muzicale nu sunt pentru un an, pentru doi. Vacanțele Muzicale sunt pentru toată viața!
„Vacanțe Muzicale pentru toată viața!”
În spiritul celor afirmate mai sus, iată câteva gânduri culese în anii din urmă de la Vasilica Stoiciu-Frunză, legată sufletește de Festival. Muzician cu pregătire universitară muzicologică, pianistică şi managerială, Vasilica Stoiciu-Frunză (născută la Bicaz și cu prima parte a vieții sale trăită la Piatra-Neamț) şi-a clădit activitatea artistică pe trei domenii distincte: consultant artistic la Opera Naţională Română din Iaşi (1990-2012), pianist colaborativ şi cadru didactic la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi.
„Se ştie foarte bine că aceste Vacanţe nu au fost gândite ca un festival. Faptul că a devenit un festival, chiar unul internaţional, se datorează muncii celor care au conceput programul, celor care au avut grijă de toate detaliile pentru a duce la bun sfârşit această aventură. Gândindu-mă la nivelul la care s-a ajuns acum, pot să spun că Vacanţele Muzicale la Piatra-Neamţ au devenit ele însele o adevărată instituţie. Aşa cum sunt în lume marile festivaluri.”
„Am multe, foarte multe amintiri frumoase de la Festival! Am fost şi mai sunt încă marcată de perioada studenţiei. Prin natura situaţiei, am fost prezentă la Vacanţe chiar de la început. Eram elevă la Şcoala de muzică şi partipam la recitaluri, participam la concerte. Astfel i-am cunoscut pe maestrul Baciu, pe dom’ profesor Cozmei…”
„Experienţe de lungă durată. Am cântat în «Cantores Amicitiae» timp de nouă ani. După ce Iulian Trofin a absolvit Conservatorul, am trecut eu ca pianistă la «Cantores». Veneam aici, la Vacanţe, cu formaţia. Aveam concerte, aveam deplasări, apoi ne deconectam în mijlocul naturii, pe aceste frumoase meleaguri ale ținutului Neamț.”
„Sunt marcată de perioada studenţiei, atunci când, ajunsă şi la o oarecare maturitate profesională, puteam să înţeleg altfel sensul cursurilor. Pentru că erau organizate de mari profesionişti, aceste Vacanţe – profesorul Cozmei, regretatul maestru Vasile Spătărelu, profesorul Cristian Misievici – nume peste care n-avem voie să trecem, ca să nu mai spun de cei din Piatra, domnii Bunghez şi Alupului, numele se ştiu.
Să nu uităm esenţialul. Ei lucrau cu inteligenţă. Am avut parte în fiecare vară de cursuri de un mare nivel profesional. Am făcut cursuri de compoziţie, muzicologie cu Anatol Vieru, cu Pascal Bentoiu, cu Miriam Marbè, cu Ştefan Niculescu. Atunci mi s-a deschis apetitul pentru muzica contemporană, către noutăţile zilei. Foarte multe lucruri am învăţat. Pe de altă parte erau ocazii extraordinare de a ne cunoaşte noi, colegii între noi.
Veneau studenţii de la Cluj, de la Bucureşti, de la Iaşi. Cu unii dintre ei am rămas prietenă peste ani. Acolo, la Vacanţe, ne-am cunoscut, ne-am revăzut apoi periodic, în timpul anului. Şi apoi din nou la Vacanţe. Aici este unul dintre marile câştiguri ale Vacanţelor: s-au legat prietenii pe viaţă. Şi ele, Vacanţele, au devenit pentru mulţi dintre noi, Vacanţe muzicale pe viaţă!”
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
