Cunoscutul profesor universitar, critic şi istoric literar, Ion Rotaru, s-a născut în ziua de 11 septembrie 1924, în satul Valea lui Ion (pe vremea aceea, în Neamţ, astăzi, județul Bacău). A învățat, în clasele primare, în satul natal, apoi, în 1937, devine elev al Şcolii Normale, absolvită în 1944, și, concomitent, cursul superior al Liceul „Principele Ferdinand” din Bacău. Între 1948-1952, încearcă să urmeze dreptul sau matematica. Între timp, a fost învăţător , predând inclusiv la Cândeşti şi Vădurele, localități din ținutul Neamţ.
Atras de mari profesori ca George Călinescu, Tudor Vianu, va deveni student al Facultăţii de litere a Universităţii Bucureşti. După absolvire, devine cercetător extern la Institutul de lingvistică al Academiei R. P. R. Îşi pregăteşte doctoratul, pe care îl va susţine în 1964, cu teza „Eminescu şi poezia populară”, coordonator fiindu-i Alexandru Piru.
Își începe cariera universitară la catedra de literatură română a Facultăţii de Filologie, parcurgând toate treptele ierarhiei de dascăl, până la cea de profesor (1953-2001). Între 1968-1971, a fost lector de limba română la Facultatea de Litere a Universităţii din Lyon şi la sucursala acesteia din Saint-Etiene (Franţa).
A efectuat mai multe călătorii de studii în Franţa, Germania, Italia, Grecia, Egipt, Republica Moldova. După 1995, a fost profesor în instituţii particulare de învăţământ.
A debutat ca lingvist cu un studiu despre „Depalatalizarea sibialelor în graiul din Valea Bistriţei, din Moldova”, în „Cum vorbim” (1952). Editorial, debutul său a fost cu lucrarea „Ion Creangă. Bibliografie de recomandare”, în 1959.
Ion Rotaru a semnat şi un număr impresionant de ediţii, de antologii, de studii introductive, prefeţe, postfeţe, de comentarii în volume colective care tratau personalități precum Dimitrie Cantemir. Ion Neculce, Constantin Stamatin, Vasile Alecsandri, George Coşbuc, Nicolae Iorga.
În „Un dicționar al literaturii din Județul Neamț”, scriitorul Constantin Tomșa îl considera pe Ion Rotaru „un descendent, în domeniul criticii literare, al lui George Călinescu. Cartea sa fundamentală – „O istorie a literaturii române, I-III”, scrisă între 1971 și1987, se înscrie într-o serie din care fac parte sintezele elaborate de Nicolae Iorga, G. Călinescu şi Alexandru Piru, fiind printre puţinele lucrări postbelice care abordează integral fenomenul literar românesc până în pragul mileniului al IlI-lea”.
Lucrarea a apărut într-o nouă ediţie, revăzută (I-VI, 1994-2001), înglobând şi literatura română din afara graniţelor actuale ale României (Basarabia, Bucovina, Banatul Sârbesc, Israel şi diaspora românească). Autorul, conştient că o lucrare de anvergura acesteia nu este una de necontestat, ţinea să facă precizarea că a dorit să ofere „o lucrare de sinteză, accesibilă şi funcţională, şi că aceasta este o mică ambiţie de a suplini, până la apariţia altora mai bune şi mai complete”.
A avut colaborări cu multe și renumite publicații de specialitate, dintre care amintim aici: Almanahul „Luceafărul”, cu publicistică; ■ Ateneu, fragmente din O Istorie a literaturii române; „Limba română şi literatura română”, „Limbă şi literatură”, „Luceafărul”, „Politica vremii”, „Analele Universității București”, „Viaţa românească”, „Viața românească”.
Dintre volumele editate amintim: „Ion Creangă. Bibliografie comentată”, 1959; „Eminescu şi poezia populară”, 1965, ediția a Il-a, 1985; „Analize literare şi stilistice” (în colab.), 1967; „O istorie a literaturii române”, ed. I, vol. I, „De la origini până la 1900”, 1971; vol. II, „De la 1900 până la cel de Al Doilea Război Mondial”, 1972; vol. III, „1944-1984”, 1987; „Valori expresive în literatura română veche”, vol. I-II, 1976-1983; „Forme ale clasicismului în poezia română până la Vasile Alecsandri”, 1979; „Literatura română veche (curs universitar)”, 1981; „VasileVoiculescu comentat de Ion Rotaru”, 1993; „Comentarii şi analize literare”, 1994; „Prezenţe militare în ştiinţa şi cultura românească. Mic dicţionar”, 1982 (în colab.). Ion Rotaru a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, începând cu anul 1966. S-a stins din viață în decembrie (18 sau, după alte surse, 21) 2008, la Bucureşti.
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
Sursă documentare: Constantin Tomşa –
„Un dicționar al literaturii din Județul Neamț”,
Editurile Crigarux și Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2014
