„Vertijuri și goluri de memorie”
Despre scriitorul Radu Aldulescu am aflat de la regretatul critic literar Cristian Livescu, care, atunci când mai urca încă în mansarda Editurii Nona din Piatra-Neamț, ne mai povestea despre lumea literară. Așa cum intrasem, mai înainte, în lumea lui Constantin Virgil Gheorghiu, tot așa am aflat și despre Radu Aldulescu, despre care eram curioși să aflăm mai multe citindu-i din operă.
Primul prilej s-a ivit când am dat peste unul dintre romanele scrise de Radu Aldulescu, „Vertijuri, goluri de memorie. Acolo este țara mea” (apărut în 2024), „pescuit” din Cărtureștiul de pe Lipscani.
La finalul lecturii putem zice că romanul e tulburător, cu o acțiune care ne-a ținut în priză, purtându-ne, totodată, prin trecutul de dinainte de ’89, prin trecutul-prezent de după ’90, prezentându-ne viitorul societății românești (și nu numai). Dur pe alocuri, așa cum ne e și traiul din prezent, romanul de astăzi, are și doza de imprevizibil la care ne așteptam, e și psihologic, e presărat și cu umor.
Unul dintre mesajele romanului, transmis subliminal, e acela că suntem predispuși cu toții la goluri de memorie. E o carte pe care o înțeleg mai ales cei care au trăit și „iepoca de aur”, dar pe care o pot citi și generațiile mai tinere.
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
