Astăzi e întâi aprilie. Socotim că ar fi interesant de aflat originea acestei sărbători intrată între timp în tradiţie românească.
În primul rând, ar fi de spus că 1 aprilie nu este specifică poporului român. Ea a fost importată pe la mijlocul secolului al XIX-lea din Franţa, fiind adusă de aşa numiţii în epocă „bonjourişti”, după moda limbii franceze vorbită din ce în ce mai mult în Principatele române.
Din lucrarea „Timpul sacru – Sărbătorile de altădată”, scrisă de Marcel Lutic, preşedinte al Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova, aflăm că „francezii obişnuiau ca la această dată să-şi facă unii altora numeroase şi diverse farse, numite şi «Poison d’Avril» – Peştele de aprilie. Denumire legată de faptul că începutul lunii aprilie coincidea cu debutul sezonului de pescuit.” Vreme în care, în general, farsele care se făceau – e vorba de secolele XVI – XVII – erau legate de prinderea de spatele oamenilor a unor peşti morţi. Aceştia umblând, spre amuzamentul populaţiei, fără a şti ce poartă în cârcă.
Din aceeaşi lucrare a ieşeanului Marcel Lutic mai desprindem şi o cugetare interesantă, datând din 1873, a prozatorului Nicu Gane, cel care a fost parte activă a cercului Junimiştilor: „aşa numita civilizaţie modernă a şters cu buretele comorile de înţelepciuni şi tradiţiuni strămoşeşti şi n-a găsit altceva mai bun de pus în loc decât minciunile de la 1 aprilie, care şi acestea, din cauza necontenitei îndulciri a moravurilor noastre, au ajuns a se practica în toate zilele anului.”
Dacă ar fi să facem o apropiere a zilei păcălelilor cu românii din vechime l-am găsi pe Păcală, eroul atât de invocat în popor, cel pus mereu pe farse și care aduna în plasa glumelor sale pe cei care dădeau dovadă de infatuare, lăudăroșenie, răutate – metehne ale ființei umane.
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
