Apicultura este o ocupaţie foarte veche a poporului român. Este arhicunoscut faptul că dacii, pe lângă creşterea viţei-de-vie, se ocupau îndeosebi de albinărit.
Explicaţia este simplă. Pe de o parte spaţiul geografic românesc dispune de o abundenţă a plantelor, arborilor şi arbuştilor a căror înflorire se succede pe o perioadă temporală de mai bine de şase luni ale anului.
Pe de altă parte, beneficiul omului după munca albinei e la fel de complex – de la folosirea mierii în alimentaţie şi până la proprietăţile curative ale produsului finit al albinelor, ori folosirea cerii pentru iluminat.
Toate acestea nu aveau cum să nu lasă urme în întreaga spiritualitate românească. Numeroase creaţii folclorice şi etnografice – basme, legende, poezii şi cântece populare, proverbe, ghicitori, dar şi credinţe şi obiceiuri – cuprind referinţe despre cea mai folositoare insectă pentru om.
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
