El este o reprezentare mitică sezonieră, patron al vieţuitoarelor care iernează sub pământ, în scorburi şi sub scoarţa copacilor, sub pietre sau în ape. El ar încălzi şi ar deschide Pământul în ziua lui din preajma echinocţiului de primăvară (17 martie) pentru a slobozi vietăţile care au iernat intr-insul.
După şase luni, la Ziua Crucii (14 septembrie), în preajma echinocţiului de toamnă, Alexie încuie Pământul. Spre deosebire de alţi sfinţi care poartă la brâu câte o singură cheie cu care deschid un anotimp (Sângiorz – vara şi Sâmedru – iarna), Alexie poartă două: cu una descuie vara la 17 martie şi cu alta descuie iarna la 14 septembrie. în unele legende este aspru pedepsit de Dumnezeu pentru neascultare.
Se spune că omul, având mult de suferit de pe urma insectelor, Dumnezeu le-a strâns pe toate în ziua de 14 septembrie, le-a încuiat într-o ladă şi l-a chemat pe Alexie s-o arunce în apa mării. Acesta, ajuns pe malul mării, deschide din curiozitate lada să vadă ce a cărat în spate. Instantaneu, rândacii, lăcustele, şi celelalte insecte se răspândesc pretutindeni: în apa mării, în nisip, pe ierburi, în copaci.
De atunci „nu numai Pământul, ci chiar apa mării e plină de tot felul de jigănii şi gângănii. Iar pe Alexie, pentru că nu a ascultat de Dumnezeu, icesta l-a transformat în cocostârc ca să adune, între 17 martie şi 14 septembrie, insectele împrăştiate” (Tudor Pamfile).
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
