Cultul moşilor şi strămoşilor are obârşie în credinţa omului preistoric care gândea că mortul devine un zeu protector şi, ca atare, trebuie iubit, temut şi respectat. în India, în perioada vedică, morţilor li se aduceau sacrificii la Lună Nouă şi la Lună Plină. În Grecia, în perioada clasică, ospeţele funerare şi ofrandele pentru morţi erau date la trei, nouă, treisprezece zile şi un an de la deces. La Roma, în perioada regalităţii, romanii invitau mortul, după efectuarea înhumării sau incinerării, la masă, i se cerea binecuvântarea şi, în final, se despărţeau de el prin cuvintele „Salve, sancte parens!”
Asemănător acestor popoare, românii păstrează un puternic cult al morţilor, cel al moşilor şi strămoşilor. în Calendarul popular sunt anumite zile când morţii sunt aşteptaţi cu mese întinse şi focuri aprinse: Măcinici, Joia Mare şi altele. În unele sate din Moldova şi Bucovina, se pregăteşte în Ajunul Crăciunului o masă festivă pentru morţi încărcată cu alimente de post, vin şi cu diferite obiecte cu valoare simbolică. A doua zi de dimineaţă, după sfinţirea mesei, alimentele şi băutura din care s-au ospătat moşii şi strămoşii se împart la rude şi vecini.
În unele zone, la Rusalii, la Pastele Blajinilor şi la alte sărbători de peste an, cei vii se mută, pentru o zi, în vatra celor morţi, cimitirul, unde se ospătează şi petrec alături de sufletele celor plecaţi. Moşii şi strămoşii continuă să fie invocaţi în momente de grea cumpănă (cataclisme naturale şi sociale), li se solicită ajutorul pentru rezolvarea unor probleme presante de aici: vindecarea bolilor, căsătoria fetelor, sporirea roadelor, prosperitatea turmelor, pedepsirea duşmanilor. Cultul moşilor, păstrat în toate ungherele spiritualităţii româneşti, este exprimat de sintagma alcătuită din două cuvinte cert preromane „vatră strămoşească”.
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț


