Au trecut sfintele sărbători pascale şi ne îndreptăm spre celebrarea Înălţării Domnului la cer. Este, aşa cum ştim cu toţii, vremea în care se fac şi se consumă ouă roşii şi pască.
De la ouă roşii, vă propunem o trecere la… ouşor. Legenda Ouşorului culeasă de Iuliu Zanne de la un ţăran (T. Bălăşel), învăţător în satul Ştefăneşti din judeţul Vâlcea.
„OUŞOR
Adam şi Eva erau puşi de Dumnezeu în Raiu, care era o grădină grozav de frumoasă, cu pomi roditori. În mijlocul grădinei era un măr mai mare şi mai frumos decât toţi ceilalţi.
Din acest măr, a poruncit Dumnezeu, Eva şi Adam nu trebuiau să iaie vre’un fruct, căci are să moară. Părinţii noştri au păzit mult timp această poruncă a lui Dumnezeu. Dar dracul nu le dă pace, căci plesnea de necaz: cum adecă, neşte oameni proşti să fie fericiţi şi fără de moarte.
Atunci, dracul a luat chip de şerpe şi, pe când Adam dormea, i-a dat târcoale Evei, momind-o cu fel de fel de vorbe linguşitoare: că poamele din acest măr sunt cele mai bune şi mai gustoase şi cum vor mânca le va fi şi mai bine decât până atunci, vor mai fericiţi şi, în plus, vor fi mai puternici decât Dumnezeu, cel care, a zis şerpele, se teme să nu fie nimeni mai puternic decât El şi de aceea le-a interzis Evei şi lui Adam să iaie mere din acel pom.
Eva, mai slabă din fire, fu robită de mrejele şerpelui şi crezu că face bine dacă o gusta din cel măr. Se duse la pom, culese un rod şi muşcă din el. Apoi, se duse să-i deie şi lui Adam.
Dar, cum acesta dormea şi cum nu voia a-l trezi, căută de-i stoarse zeamă din fruct pe gura lui, care era deschisă. Adam, de cum simţi în gură zeama, cercă să oprească sucul să alunece şi-şi duse mâna la gât, cătând a face nod pentru a împiedica alunecarea.
Dar nu reuşi, căci ispita fu mai iute decât gândul cel bun. De atunci, lui Adam i-a rămas un nod în gât, ouşorul lui Adam, că să-i arete lui Dumnezeu dovada că nu a fost cu voia lui căderea în păcat. Şi de la Adam încoace oricare parte bărbătească are ouşorul în gât, iară muierea n-are.”
***
Iuliu A. Zanne (11 iulie 1855, Bursa, Imperiul Otoman – 14 februarie 1924, București)
Fiul pașoptistului Alexandru Zane, viitorul folclorist român, exilat în Turcia, urmează cursurile Școlii Centrale de Ingineri din Paris (1880). A fost inginer de căi ferate la Serviciul de poduri și șosele și subdirector la Serviciul tehnic al Primăriei Capitalei.
Opera cea mai de seamă a folcloristului Zanne a fost culegerea de proverbe ale românilor. Discipol al unei personalități cu vocație enciclopedică, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Iuliu A. Zanne preia „ștafeta” vornicului Iordache Golescu (1768-1848) și alcătuiește o lucrare monumentală însumând circa 7.000 de pagini și cuprinzând, după calculul lui Ovidiu Bârlea, 18.940 de tipuri de proverbe, în volumele I-VII, la care se adaugă încă 4.500 de tipuri incluse in volumele IX si X, plus cele 16.350 de tipuri cuprinse în culegerea mai veche a lui Iordache Golescu, pe care Zanne o publică în volumul VIII al corpusului său.
Proverbele, zicătorile, povățuirile, cuvintele adevărate, asemănările, idiotismele și cimiliturile acestei opere, pe lângă înțelepciunea și savoarea de vremuri îndepărtate, sunt și o prețioasă pagină de istorie a mentalităților românești.
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
