Civilizaţia rurală a avut un sistem perfecţionat de informare şi comunicare, gura satului. Această expresie a căpătat, paralel cu apariţia altor sisteme de comunicare înţeles peiorativ. Comunicarea ştirilor de orice fel prin canalele specifice (şanţn poarta, cârciuma, biserica, fântâna, târgul etc.) a asigurat coeziunea dintre elemente culturii populare.
Perfecţiunea sistemului de comunicare gura satului este reflect de modul cum îmbină transparenţa totală a ştirilor, redată plastic de zicala „Nu ştie bărbatul ce ştie satul”, cu păstrarea tainelor şi marilor secrete, concis exprimată zicala „Nici usturoi n-a mâncat,/ Nici gura nu-i miroase” ş.a.
Limba română, prin înţelepciunea zicalelor şi expresiilor populare a strica gura (a vorbi de-a geaba), cu o jumătate de gură (nesiguranţă, îndoială, fără convingere), a fi cu gura pe cineva (a insista să convingi pe cineva cu gura), a pune lacăt la gură (a fi precaut cu ştirile pe care le comunici), a nu avea gură (lipsă de curaj de a spune ceea ce ştii), a face de gura lumii, slobod la gură, bun de gură, rău de gură, cu gură mare, a-i umbla gura etc. prezintă unele subtilităţi de comunicare ale gurii satului.
Se pune problema dacă poate convieţui un sistem local de informare, gura satului, alături de un sistem informaţional global (naţional, continental, planetar), dacă se poate adapta vechiul sistem de informare care făcea şi desfăcea totul la nivel de sat, cu noul sistem informaţional care face şi desface totul la nivel de stat, grupe de state, continent şi planetă.
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
Sursă: etnograf Ion Ghinoiu
