„Pentru mine înfăţişarea pictorului Bezem ar putea fi descrisă în câteva cuvinte: un bărbat frumos şi gingaş de pe Valea Muntelui. Bărbat şi gingaş? Dar cum aş putea altfel să subliniez cuta aceea de melancolie care-i însoţeşte zâmbetul prietenos?
Ca şi zâmbetul, pictura lui Bezem este o reîntoarcere la durere (nostos – reîntoarcere, algos – durere, gr.), o reîntoarcere cu mintea şi cu sufletul la ceva de care s-a îndepărtat, dar care l-a marcat puternic, care i s-a întipărit în carnea şi în simţirea sa, ceva care-i iese mereu la suprafaţă prin toţi porii.
De fapt, expresia cea mai potrivită şi mai acoperitoare ar fi dorul. Pictura lui Dumitru Bezem este dor. Dor nealterat. Dorul care este, aşa cum spunea Laurenţiu Ulici, legătura individului cu vatra, nebuloasa care-i conferă specificitate. Dor de locuri, de mamă şi de iubită, de flori şi de frunze moarte, de frumuseţe, de casă şi de tăpşanul din faţa ei, de turla bisericii, de clipocitul pârâului şi de adierea aceea stranie de mirosuri şi miresme ce fac parte din eul fundamental.
Dumitru Bezem nu este un pictor modern, dar cofeturile sale dulci-amărui devin la un moment dat sonore. Tiranizaţi de logos, vrem să traducem în vorbe imaginile colorate şi simfonia de sunete şi zgomote care fac parte din universul nostru biografic. Teribilă încercare!
Visez un vernisaj cu un fond sonor abia auzit, alcătuit din muzica provenind din surse plasate în locuri diferite, care să sugereze tristeţi şi voioşii, şi din zgomote discrete: lanţul ciuturii care se desfăşoară în abisul fântânii, zgomotul copitelor care stârnesc praful pe uliţă, mugetul nedumerit al unei vite care s-a oprit în poarta casei la vreme de seară sau fluieratul târziu al unei mierle.
M-ar bucura o expoziţie cinetică a lui Dumitru Bezem, cu subiecte pe care le-a cunoscut sau nu le-a cunoscut dar a căror nostalgie o are (portrete, arlechini, personaje veneţiene), expoziţie care ar transforma puţinele cuvinte pe care le-am aşternut aici într-o simplă redundanţă.” Astfel se exprima, în scris, acum mai bine de două decenii teatrologul, regizorul de teatru și scriitorul Eduard Covali, prieten al artistului.
Personalitate marcantă a actualei vieţi artistice a urbei, Dumitru Bezem îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Deja, la Galeriile de Artă „Lascăr Vorel” din Piatra-Neamț, a fost montată pe simeze cea mai recent expoziție personal semnată de artist.
Despre Maestru, criticul Lucian Strochi se exprima mai demult: „Dumitru Bezem este un generos, un maestru al culorii şi mai puţin al compoziţiei. Lucru normal, pentru că pictorul nu este interesat de stratul filosofic sau simbolic al subiectului pictural, ci de complexul de senzaţii (evident sinestezice!) pe care culoarea le poate trezi în sufletul privitorului.
Dumitru Bezem reabilitează banalul, cenuşiul, derizoriul. Asemenea lui Eminescu, el se bucură de voluptatea aparentei «sărăcii», pe care o va înnobila prin irizaţii subtile. Dacă la Eminescu cariul cântă în grindă, la Dumitru Bezem griul cântă cu rezonanţe de roşu permanent.
Spiritul său e bântuit de stihii celeste şi atunci, pentru o clipă, echilibrul tabloului se sparge, totul devine primejdios, ca într-o cascadă sau tornadă. Culori tari, violente sparg suprafaţa calmă a tabloului, îl sfâşie cu un cuţit de lumină. Peste câteva clipe se declanşează liniştea după furtună: sufletul se poate retrage spre sine, spre un nou echilibru.”
Dumitru Bezem s-a născut în ziua de 23 octombrie 1947, la Tarcău, Neamţ. Absolvent al Facultăţii de Arte Plastice din Iaşi (1972), datorită bogatei şi apreciatei activităţi creatoare, devine Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
În tinerețe, a fost profesor predând desenul pentru mulți dintre elevii nemțeni. Peste ani, Vasile Pleșca, prieten al artistului, mărturisește: „Pe mulţi, ca şi pe mine, ne-a făcut să privim desenul ca pe un exemplu al relaţiei„subiectiv-obiectiv, care poartă înglobat în el, pe de o parte, munca şi creaţia artistului, iar, pe de altă parte, realitatea pe care artistul doreşte, fie să o transforme, fie să-i prezinte misterele. Acesta era profesorul de desen Mitică Bezem; intrat sub mrejele lui nu te mai puteai desprinde, se dezvolta o dependenţă a ta de el şi a lui de tine.
Noi, cei care mai suntem şi ne aflăm la vârsta maturităţii depline, căutam să descoperim la Mitică, nu atât profesorul de desen, cât pictorul; cum foloseşte şi îmbină culorile „pentru echilibrul tabloului“, cum spune el, cum reuşeşte să dea viaţă ghivecelor cu flori care umbresc realitatea, nostalgicelor case şi interioare ţărăneşti, sobelor lui cu nelipsita vietate – pisica.
Câţi dintre noi n-am fost mânaţi de dorul de locurile natale cu iarbă si fân, copaci, fântâni şi biserici în peisaje de iarnă sau vară? Câţi dintre noi nu am recunoscut în ochii copiilor din portretele lui – Cap de fetiţă – candoarea propriilor noştri copii? Câţi dintre noi nu şi-au întipărit pentru totdeauna în minte imaginea casei, grădinii, peisajelor, pădurii propriei copilării? Câţi dintre noi nu am aşteptat ca florile din tablourile sale să devină cireşe, mere, pere, râurile să se dezgheţe, pentru a simţi efortul urcatului în deal, la casa bunicii?
Pentru asta îl preţuiesc pe Bezem, alături de care nu m-am simţit niciodată singur. Prietenia lui e egoistă; ori este reciprocă, ori nu există.”
De peste cinci decenii, Dumitru Bezem participă permanent la expoziţiile judeţene, de grup şi personale, organizate de Filiala Neamţ a U.A.P. A expus, de asemenea, la Strasbourg (1992), Martel – Ungaria (1996). A participat la expoziţii din Japonia, Germania, Italia, S.U.A., Canada, Spania. Este recunoscut prin cicluri „Porţi”, „Arlechini”, „Schituri”, „Cascade”.
În 1998, participă, în cadrul expoziţiei „Comori spirituale din Neamţ” (peisaje mănăstireşti), la Epenay – Champagne (Franţa), unde au şi fosat selectate câteva lucrări pentru Expoziţia „Focus Europe”. Pentru arta sa, pictorul Dumitru Bezem a fost răsplătit cu Premiul Inspectoratului pentru Cultură al Județului Neamț (1992), Premiul „Aurel Băeșu” (1998), Premiul „Omul anului” decernat de ziarul „Ceahlăul” (1998), Titlul de „Pictorul anului” distincție oferită de confrații din cadrul Filialei Neamț a U.A.P. (2013), pentru faptul că pe parcursul acelui an a realizat zece expoziții personale.
Valentin ANDREI
Surse de documentare:
Constantin Tomşa – „Personalităţi ale culturii din judeţul Neamţ”,
Vasile Pleșca – „DUMITRU BEZEM în colecția Elena și Vasile Pleșca”,
www.lucianstrochi.ro
