Interviu cu maestrul José Areán:
„Am întâlniit aici oameni fantastici!”
În 2009, ca invitat al Vacanțelor Muzicale s-a aflat și José Areán, dirijorul de operă mexican reprezentativ al generaţiei sale. La acea ediție, a XXXVIII-a, el avea să fie titular la trei concerte: cel de deschidere, din 8 iulie (Concert Vienez, cu participarea Filarmonicii „Moldova” Iaşi, solişti: Catarina Coresi – Austria, Heinrich Schopf – Austria, Vigh Julia Ibolya, Orest Pîslariu-Ranghilof); Concert In Memoriam Sergiu Celibidache (din 10 iulie), cu participarea Filarmonicii „Moldova” Iaşi şi a Corului Heruvimii al Parohiei Sf. Ioan Botezătorul din Piatra-Neamţ (dirijor, Marius Corugă), solist: Theodore Coresi – Austria; precum și Gala de Operă (12 iulie), cu participarea Filarmonicii „Moldova” Iaşi, solişti: Carmen Gurban, Vigh Ibolya, Sidonia Nica, Sorin Lupu, Daniel Stoica, Ciprian Marele, Theodore Coresi.
Născut în Mexico City în 1966, Jose Areán a început studiul muzical la vârsta de şase ani. După studiul pianului şi al contrabasului la Şcoala Naţională de Muzică din Mexico, a continuat cu studiul artei dirijorale la Conservatorul din Viena, pe care l-a absolvit cu merite deosebite în 1995.
Între realizările din cariera sa sunt incluse şi prezenţa la pupitrul orchestrei la debutul triumfător al lui Rolando Villazon în rolul Nemorino la Bellas Artes Theatre (2000) şi producerea din 1999 a unicei opere a lui Carlos Chávez, The visitors, varianta finală a acestei opere fiind premiată la Festivalul Internaţional Cervantino, unde a fost foarte bine primită de critici în presa spaniolă şi mexicană.
Activitatea intensă a domniei sale în domeniul muzicii noi l-a propulsat spre funcţia de director muzical al Ansamblului de Muzică Nouă Onix, un grup de cameră dedicat în întregime interpretării lucrărilor contemporane. Cu Onix a dirijat multe premiere mondiale şi mexicane ale compozitorilor latino-americani sau internaţionali, şi a participat la toate festivalurile mexicane precum şi la cel de la New York.
A fost ales de revista Lideres Mexicanos în topul 300 al persoanelor cele mai influente din ţară, în 2006 şi 2007.
A venit la Vacanţele muzicale la Piatra-Neamţ direct de la Viena, acolo unde a jurizat la un alt concurs de canto.
„Patrimoniu de voci din România” la Piatra-Neamţ.
– Prima dată, cu siguranţă, la Vacanţe muzicale. Prima dată în Piatra-Neamţ?
– Prima dată în România! N-am mai fost în ţara voastră până acum.
– Şi, cum este?
– Îmi plac foarte mult locurile. Asta datorită oamenilor care sunt foarte deschişi. Şi asta mă face să mă simt aici precum acasă la mine, în Mexic. De asemenea, am fost foarte impresionat de cultura locului, de mănăstiri şi de oamenii locului, de peisaje care mi se par fantastice. Oraşul Piatra-Neamţ este foarte frumos.
– Despre festivalul în sine?
– Da, aici chiar vreau să spun ceva: cred că trebuie umblat la calitatea organizării. Sunt de părere că voi puteţi creşte – nu e o critică, e o constatare – cred că trebuie într-un mod cât mai clar să ştie fiecare ce responsabilităţi are, cine face asta, asta, asta. Spun asta pentru că am avut senzaţia aici că toată lumea face totul. Şi asta nu e bine. Nici pentru voi, organizatorii, nici pentru noi, artiştii. Am fost în multe locuri până acum şi am văzut destule. Sunt convins că voi puteţi mai mult. Şi stă în puterea voastră să o faceţi. Nu e greu. Trebuie să fiţi mai bine organizaţi. Veţi fi mai eficienţi. Şi atunci veţi fi mai destinşi, fapt ce ne va crea şi nouă, artiştilor un confort superior.
– Despre partea artistică a Vacanţelor?
– Şi aici sunt enorme posibilităţi de a face festivalul o atracţie a lumii întregi. Aveţi un oraş minunat cu împrejurimi extraordinare. Sunt elemente foarte importante care vă pot ajuta. De asemenea, ştiu că aveţi un director nou (actorul Ioan Cucoară, n.r.). Un om foarte, foarte inteligent. Am petrecut, în ultimele zile, mult timp alături de el. Am putut discuta de la suflet la suflet. Ne-am deschis inimile unul altuia. Este un spirit universal. Este un artist. Înţelege ambele părţi. Şi cea artistică şi cea administrativă. Are o treabă grea de făcut. Dar are, de asemenea, o grămadă de posibilităţi de a face lucruri minunate. Dacă voi îl veţi ajuta, toată lumea vă va fi alături să vă ajute. Toate acestea vin unele după altele. Dacă toată lumea e alături festivalul are şanse fantastice să devină un punct important în turismul cultural al zonei. Aveţi aici tot ceea ce vă trebuie. Îl aveţi aici pe Ştefan cel Mare. Am aflat multe acum despre el. Fapt ce mă determină, mă face curios să aflu mai multe despre istoria României. Serios! Chiar vreau să studiez mai mult. Iar oamenii… Sunt fantastici! Îţi deschid uşa şi te invită la masă. O chorba… Da, aveţi un potenţial enorm pe care trebuie, subliniez, trebuie să-l exploataţi. Şi trebuie să începeţi cu a fi mai bine organizaţi.
– Ştiu că aţi fost preşedintele juriului la concursul de canto…
– Da. Uite, am venit aici fără prea mari aşteptări. Mă gândeam că voi găsi câteva voci bune. Dar… Aici am găsit multe, multe voci bune! Incredibil! Talente native. E enorm! Câţiva tineri, alţii încă neprofesionişti, încă amatori, dar calitatea vocilor lor e impresionantă. E genul de şcoală muzicală care îmi place. Genul de şcoală latină. Deschisă. Solară. Sunetul vocilor lor e liber. Şi asta vine de la limba vorbită. Am fost uimit. Calitatea vocilor e fantastică. Vorbesc de doisprerzece finalişti. Cu toţii foarte buni! Normal, a fost greu să aleg. A fost o surpriză. Nu mă aşteptam. Am avut cu domnul Coresi o jurizare la Belvedre, un concurs important. N-a fost nimic interesant acolo. Aici… Deodată m-am trezit că mă întrebam “Ce-i asta?” Am spus colegilor din juriu că acest concurs poate fi considerat un adevărat patrimoniu de voci din România!
– Ce le-ar trebui acestor voci de calitate să ajungă artişti cu adevărat?
– Cred că le trebuie şansa. Oportunitatea de a fi pe scenă. Să cânte. Şi înţeleg că asta e greu. Aveţi aici un singur teatru şi atâţia cântăreţi. Trebuie să li se dea posibilitatea acestor tineri să-şi arate munca lor. Am aici câteva exemple. Cea care-mi vine în minte este Angela Gheorghiu. Şi ea e doar un exemplu. Am văzut aici o grămadă de astfel de potenţiale exemple. Ei, tinerii aceştia, ar trebui ajutaţi şi de către stat. De forurile statului. Să-i ajute să meargă pe la concursurile din străinătate, să cânte şi să demonstreze lumii întregii materialul nativ pe care-l posedă. Astfel cred că România va fi pusă, în foarte scurt timp, pe harta muzicală a lumii ca o ţară care să dea în continuare mari valori artistice. Cam aşa stau lucrurile şi la mine acasă, în Mexic. Ţară care exportă o grămadă de voci cărora nu li se dau şanse de a cânta în Mexic. Există un singur teatru unde să se poată cânta muzică de operă. Aşa că trebuie să plece. Dacă pot. Şi dacă pot, au posibilitatea să-şi facă o carieră. Un singur exemplu. Los Angeles are un studio de operă pentru tinerii interpreţi. Faimos. Al cărui director artistic este Placido Domingo. Din zece tineri patru sunt mexicani! Cu voci fantastice. Şi la voi e ceva similar. Aveţi capacitatea de a face lucruri foarte importante. Pentru că talentul este, există. Şi asta e fantastic.
– Publicul Vacanţelor?
– Să vă spun ceva. Am un mare respect pentru publicul de aici. Când am fost la Roman, am fost foarte impresionat. Oamenii erau foarte atenţi. Vă spun sincer, oamenii vor asta! Vor muzică de calitate. Mi se spunea înainte că nu le place. Asta pentru că nu li s-a dat aşa ceva. Acum au primit. Şi i-am văzut înfometaţi de muzica bună!
– Ce vă spune numele de Celibidache?
– Celibidache a schimbat istoria muzicală a lumii. E crezul meu. Cu siguranţă, mie mi-a schimbat cursul vieţii. Încă o surpriză pentru mine este să-l fi descoperit aici, în locurile natale. Atunci când urmăreşti un geniu, inevitabil dai de el. Eu l-am găsit aici, acasă la el. A fost un geniu deosebit, dacă pot spune aşa. El nu era interesant de marketing, el era interesat doar de artă în cel mai spiritual mod posibil. Cred că ceea ce a făcut el pentru studenţi, pentru orchestre, mai ales pentru cea de la Munchen, acolo unde şi-a petrecut ultimii ani, a schimbat pe toţi cei pe care i-a atins. Pentru mine este o figură legendară, şi în momentele petrecute în compania sa am simţit că eram în apropierea unei persoane mult superioare mie. Una mult mai mult decât omenească.
Un interviu mai neconvenţional.
– Compozitor preferat?
– Ceea ce cânt în acel moment.
– Mâncare preferată?
– Mâncarea franceză, italiană. Cea mexicană, desigur. Îmi place să am o mare “panoramă” a felurilor de mâncare.
– Genuri de muzică?
– Rock, am şi cântat la chitară electrică. Îmi mai place jazzul.
– Sport?
– Pentru că am foarte puţin timp, mai fac fittnes. Asta ca să nu mă îngraş. Şi îmi place la nebunie fotbalul!
– Fotbalul european sau soccerul?
– Există un singur fel de fotbal! Te rog, fotbalul nu există în alt fel.
– Pe unde aţi fost, ce loc v-a impresionat?
– Mie îmi plac oamenii. Şi, deşi suntem diferiţi ca naţionalitate, culoare, limbă, cultură, cred că toţi suntem la fel.
– Ce altă personalitate, în afara maestrului Celibidache, v-a fascinat?
– Cu siguranţă cei care m-au impresionat vin din lumea dirijorilor. Pe de o parte Giulini, Leonard Berstein, Carlos Kleiber, iar pe de altă parte profesorii mei, oameni care au fost determinanţi pentru cariera mea viitoare.
– Jose Arean poate fi considerat, alături de alţi mari artişti care au fost pe la Piatra-Neamţ, încă un prieten al Vacanţelor muzicale?
– Desigur. Aş veni aici în fiecare vară!– Mulţumesc pentru tot!
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
