Datele când se schimbau anotimpurile pe stil vechi, înainte de schimbarea calendarului, sunt expuse în următoarea povestioară:
„Se zice că demult, când erau oamenii mai curaţi, Soarele răsărea mai de dimineaţă; până la amiază te săturai de lucru. Vara el umblă mai pe sus, iarna mai pe jos. Tocmai în ziua de Ana Zacetenia [9 decembrie, ziua solstiţiului de iarnă pe stil vechi] se dă înapoi spre vară şi începe ziua a se mări, cu cât sare cocoşul pe prag, iar până la Bobotează e mai mare cu un ceas. De Stretenie (2 februarie), iarna se întâlneşte cu vara; atunci, când Soarele se suie tot mai sus şi noaptea e tot mai mică, începe a se călători iarna.
La Sf. Onofrei (12 iunie) e ziua cea mai mare, iar după Sfântul Onofrei începe a da Soarele înapoi, merge spre iarnă, aşa că de la Pantelimon (27iulie) se călătoreşte vara,e începutul toamnei. Atunci se răceşte apa, iar cerbul iese din râu, se schimbă crângurile Cerului, cele de vară cu cele de iarnă, şi se întâlnesc iarna cu vara şi spun: de-amu te duci tu vară, vin eu iarnă!”
Ana Zacetenia
Ziua de 9 decembrie, solstițiul de iarnă pe stil vechi și începutul urcușului Soarelui spre vară, a fost un important reper pentru măsurarea timpului calendaristic al românilor din vechime. Peste fenomenul astronomic al solstițiului de iarnă, părinții Bisericii creștine au suprapus sărbătoarea Zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana (9 decembrie), sau, Zămislirea Primăverii.
Cum, în slavă echivalentul cuvântului “zămislire” este zacetenia, zilei de 9 decembrie, în trecut, i se mai zicea și Ana Zacetenia.
Zacetenia se ținea de femei și mai ales de fete mari. Fiind considerată o zi a începutului, existau numeroase practici magice pentru asigurarea sporului în gospodărie. Nu se lucra și nici nu se dormea în această zi, crezându-se că făcând altfel nu te mai sculai din somn. Prin unele sate, în această zi, înainte de răsăritul soarelui, fetele și femeile se sculau și începeau diferite îndeletniciri casnice, în credința că lucrul lor va crește peste an, tot așa cum ziua începe să crească de la această dată.
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
