Zigzag prin istoria Vacanțelor Muzicale
„Începând de la prima ediţie, Vacanţele se bucură la Piatra-Neamţ de condiţii de organizare excelente. Oraşul ne-a devenit foarte drag, poate şi pentru că nicăieri n-am văzut ca aici, de la un an la altul, de la un concert la altul, cum se construieşte o nouă tradiţie, cum ia naştere, de fapt, un public nou.” (Ion Baciu, profesor și dirijor)
„Vacanţele Muzicale nu reprezintă numai o acţiune generoasă, ci, implicit, ilustrează concepţia noastră despre educaţie, o concepţie profund umanistă.” (George Pascu, profesor și muzicolog)
„Meritul principal? Este al însăşi Festivalului, o generoasă sărbătoare a muzicii, o sărbătoare lipsită de ceremonii artificioase. Studenţi şi profesori, spectatori şi gazde – deopotrivă însufleţiţi de patosul miraculos al muzicii. Ce poate fi mai înălţător, mai propriu pentru spiritul acestei arte inegalabile? Vacanţele vin, fără îndoială, dintr-o autentică generozitate spirituală!” (Ştefan Ruha, violonist)
„Vacanţele Muzicale sunt un bun câştigat. Ne aparţin, le revendicăm, sunt un drept al nostru. Ele se înscriu armonios în viaţa spirituală a oraşului, a judeţului, ba chiar în peisajul lor.
Dacă Vacanţele au pierdut din fast, din sărbătoresc, ele au câştigat, în schimb, în profunzime, pentru că văd că vin aici oameni care iubesc muzica.” (regretatul judecător Mihai Ciubotaru, unul dintre cei mai statornici spectatori ai Vacanțelor, prezent la recitaluri și concerte vreme de o jumătate de veac. Declarația era făcută la începutul anilor ’80.)
„O copioasă şi plăcută experienţă aceste Vacanţe Muzicale! Ceea ce promite să facă din Piatra-Neamţ oraşul muzical al verilor noastre. Mai întâi, sunt nişte bune gazde care au la inimă cultura. Biblioteca şi teatrul – care nu e altul decât Teatrul Tineretului, cel ştiut peste hotare – sunt puse în drum, oricum te-ai întoarce.
Paradoxal, cetatea are toate şansele să ajungă locul de perfecţionare în gustul şi deprinderile muzicii contemporane – un fel de Darmstadt românesc – ea neavând, deocamdată, o instituţie de muzică anume.
Orchestre, cântăreţi şi dirijori vin de la Iaşi, profesori tot din judeţul vecin şi de la Bucureşti. Are, în schimb, pe acel vino-încoace moldovenesc, un bun simţ al localnicilor care te ispiteşte să revii cât de curând, odată ce ai călcat pe acolo.” (muzicologul Radu Stan, România literară, 2 august 1973)
„Nu avem de-a face cu o ediţie a noutăţilor de structură pe afişul manifestării, ci cu una menită să confirme faima bună a Vacanţelor Muzicale în rândul tinerilor noştri muzicieni. De altfel, se poate aprecia că şcoala românească de interpretare se bucură de o cotă ridicată în lume, la acest prestigiu aducându-şi din plin contribuţia înseşi aceste confruntări cu marele public, confruntări pe care le organizăm în fiecare început de vară în frumosul Piatra-Neamţ.
Să nu uităm, de pildă, de Voceşi, cei care au devenit de aici, de la Vacanţe, formaţia camerală numărul unu a ţării. Sau de Cantores, formaţie care-şi are publicul ei consecvent la Piatra. La actuala ediţie, garnitura nu este mai puţin redutabilă.” (Cristian Misievici în 1984, la cea de a XIII-a ediţie a Vacanţelor Muzicale)
„Ni se oferă acum, la Piatra-Neamţ, un bun prilej de a ne ocupa, în exclusvitate, timp de o lună, de ceea ce va trebui să facem din studenţi, de ceea ce aceştia trebuie să fie după ce termină Conservatorul.
Cursul de dirijat, de care mă voi ocupa, vreau să cred că se va deosebi fundamental de ceea ce am văzut că se face pe alte meridiane, acolo unde se pune bază mai mult pe teorie. Ceea ce îmi propun este să arăt nu ceea ce ştiu eu ca dirijor, ci să-i pun pe studenţi să-şi verifice singuri calităţile.
Şi asta în faţa orchestrei şi a publicului, timp de aproape o lună de zile. Să-şi verifice dacă, pe de o parte, pregătirea muzicală generală anterioară este suficientă, iar pe de altă parte, dacă calităţile lor extramuzicale sunt suficiente pentru această profesiune pentru care se cere multe alte calităţi.
Cert este că dirijatul se învaţă numai practic, lucrând cu ansamblul şi verificându-ţi posibilităţile. Şi apoi, cel care va fi cursant la cursul de dirijat va şti că… inevitabilul se va produce, ştiind că în ziua D, la ora H, va trebui să apară în faţa orchestrei şi a publicului şi să dirijeze!” (Ion Baciu, în august 1972, despre primul curs de măiestrie de la Vacanțe)
Despre experinţele trăite la Piatra-Neamţ, maestrul Anatol Vieru spunea în 1978: “am văzut Vacanţele Muzicale de la Piatra-Neamţ, după ce de şase ori auzisem despre ele. Sunt rezultatul îmbinării eforturilor unui Conservator excelent – cel de la Iaşi – cu acelea ale unei municipalităţi culturale renumite pe plan republican – cea din Piatra-Neamţ.
Rezultatul este unul din cele mai frumoase şi mai pilduitoare. Mi-a plăcut să văd participarea locuitorilor din oraş la concertele Vacanţelor; m-am bucurat să simt râvna profesorilor şi studenţilor care s-au întâlnit de bună voie să prelungească anul universitar în vacanţă, punând astfel împreună ceea ce pare incompatibil. Această manifestare este unică în ţara noastră. Iată de ce iniţiativa de la Piatra-Neamţ, devenită tradiţie, trebuie neapărat continuată şi sporită.”
Referindu-se strict la cursurile de măiestrie, peste patru ani, în 1982, Anatol Vieru transmitea presei naţionale următoarea idee: “prin secţiunea lor de compoziţie şi teorie muzicală, Vacanţele au influenţat considerabil în sensul foarte bun noile generaţii de compozitori şi muzicologi din Conservatoarele ţării. La a XI-a ediţie rezultatele sunt palpabile, ele făcând deja parte din istoria culturii noastre muzicale.”
„Vacanțele Muzicale înseamnă bucuria de a lucra cu oameni, cu studenţi făcuţi anume pentru muzică, cu tineri deopotrivă talentaţi şi receptivi studiului laborios, capabili să înţeleagă şi să transmită cele mai adânci frumuseţi şi semnificaţii ale muzicii. Înseamnă, apoi, prilejul de a cunoaşte o ţară care respiră ea însăşi, prin întreg spiritul ei, armonia şi frumuseţea muzicii universale. Am simţit aici pulsul spiritual al unui popor cu o cultură veche, cu o artă de o mare profunzime şi frumuseţe.” (Friedrich von Hausseger, R.F.G., profesor al cursurilor de vioară și muzică de cameră, 1978)
1973 – primul curs de măiestrie componistică
Ediția a II-a a Vacanțelor s-a desfăşurat între 25 iunie şi 15 iulie 1973. Noutatea ediţiei a fost aceea că la cursurile de măiestrie au fost prezenţi nu numai studenţii ieşeni, aşa cum se întâmplase în 1972, ci şi de la Conservatoarele din Bucureşti şi Cluj-Napoca.
La fel, de reţinut este şi faptul subliniat în prezent de către Cristian Misievici: „la a doua ediţie, Made Spătărelu a venit şi a propus să se organizeze şi cursuri pentru compoziţie.”
Vasile Spătărelu, ca reprezentant, alături de Sabin Păutza şi Anton Zeman, al noului val, era nerăbdător să absoarbă cât mai mult din ceea ce aveau de spus profesioniştii Ştefan Niculescu, ori George Pascu.
Prezent în sălile care au găzduit aceste cursuri, bucureşteanul Radu Stan avea să reţină că „lecţiile savante ale compozitorului Ştefan Niculescu au strâns în jurul lor toată suflarea activă a Vacanţelor de la Neamţ – studenţi, profesori, compozitori, interpreţi şi muzicologi – animându-se în dezbateri instructive. Şi, din nou, eficienţa a prevalat asupra teoriei. Demonstraţia a constat în crearea unei compoziţii colective structurată pe logica celor patru sintaxe, care au fost obiectul analizelor lui Ştefan Niculescu.
La citirea de către Orchestra Conservatorului ieşean dirijată de Corneliu Calistru, compoziţia semnată de patru bucureşteni (Corneliu Cezar, Lucian Meţianu, Octavian Nemescu şi Ştefan Niculescu) şi de trei ieşeni (Sabin Păutza, Vasile Spătărelu, Anton Zeman) s-a arătat mai mult decât o singulară experienţă românească şi a intrat în atenţia Radioteleviziunii pentru o eventuală includere la un concert dezbatere.”
„Mi se pare de cel mai bun augur faptul că li s-a oferit studenților posibilitatea să-şi manifeste calităţile şi pasiunea în maniere multiple de concretizare. (…) Nutresc o sinceră stimă pentru această manifestare etalon, pentru felul cum conjugă armonios eforturile. Vacanţele sunt o ocazie de a deschide căi de comunicare între vederile şi metodele care există în profesiunea noastră.” (pianistul Dan Grigore, 1977)
Gândindu-se la verile petrecute la Piatra-Neamţ, amintindu-şi de Vacanţele Muzicale, Pascal Bentoiu se destăinuia la sfârșitul primului deceniu al mileniului trei:
„Regret că nu m-am învrednicit a lua parte aceste minunate întâlniri colocviale care se numesc Vacanţele Muzicale la Piatra-Neamţ de mai mult decât de trei-patru ori. Însă de fiecare dată am revenit la ale mele cu un spor de credinţă şi de energie. Poate că locul este binecuvântat. Mie însă îmi pare că el, locul, a fost sfinţit de nişte oameni adevăraţi. (…)
Pentru mine a fost de fiecare dată o sărbătoare, şi întrucât îmi revedeam dragi prieteni din Iaşi şi pentru că aveam prilejul să vorbesc cu tinerii, să vorbesc tinerilor din diverse părţi ale ţării.
Între neîmplinirile pe care mi le-a hărăzit o soartă nu totdeauna miloasă, cea mai dureroasă a fost, fără tăgadă, interzicerea contactului profesional şi omenesc cu generaţiile succesive care ne-au urmat nouă, celor ce astăzi ne apropiem de-o, Doamne! – venerabila vârstă de şaptezeci de ani. M-a durut faptul că nu mi s-a permis să predau, iar în acest sens Vacanţele de la Piatra-Neamţ au suplinit, într-o oarecare măsură şi sporadic, o atare nevoie interioară.
Pe timpul Vacanțelor, Liceul „Hogaș” s-a dovedit a fi o adevărată uzină muzicală
„Liceul «Calistrat Hogaş», acolo unde s-a constituit «cantonamentul» studenţilor şi profesorilor ieşeni, s-a dovedit o adevărată «uzină muzicală» care lucrează la capacitate maximă, sub oblăduirea acelui muzician dăruit şi plin de suflet, cel care este Ion Baciu. Aici s-au ţinut şi cursurile de pian ale Sofiei Cosma, ca şi cele de compoziţie ale lui Ştefan Niculescu sau de canto ale Artei Florescu ori de muzică de cameră ale lui George Hamza.” (muzicologul Alfred Hoffman, despre atmosfera de la cursurile de măiestrie din 1974)
Recitaluri în redacția ziarului „Ceahlăul”
La VACANȚE MUZICALE s-a cântat în multe locuri – la Teatrul Tineretului, la Biblioteca județeană “G. T. Kirileanu”, la Cetate, prin licee, cămine culturale, prin fabrici, pe la uzina de la Săvinești, pe la Cercul Militar județean, pe la Casele de Cultură de la Piatra și de la Roman, pe la Muzeele de Artă din Roman și din Piatra, pe la Clubul Tineretului…
La două dintre ediții, Corul studențesc “Animosi”, dirijat de Sabin Păutza, a dat recitaluri pe holul principal al redacției ziarului Ceahlăul, ca un semn de recunoaștere a muncii depuse de jurnaliștii pietreni de a aduce VACANȚELE mereu aproape de public. Un an mai târziu, pe 16 iulie 1975, tot acolo evoluau și membrii celebrului Cvartet “Voces Contemporanae”: Bujor Prelipcean, Anton Diaconu, Gheorghe Haag, Dan Prelipcean.
„(…) În seara aceleiaşi duminici am asistat la un spectacol de muzică şi poezie dat la Cetatea Neamţ. Decorul era de basm, grandios, vibrând de istorie şi, cu farmecul nopţii înstelate participând, plin de simpatie, la strădania artiştilor.”
(muzicologul Alfred Hoffmann, Revista Muzica, septembrie 1974)
„Sala Teatrului Tineretului era arhiplină, cu un public care sorbea cu nesaţ splendorile beethoveniene – era vorba despre un program Beethoven, susţinut de Orchestra simfonică a Filarmonicii de Stat «Moldova» din Iaşi, sub conducerea lui Ion Baciu. (…)” (muzicologul Alfred Hoffmann despre prima zi a ediției a treia, Revista Muzica, septembrie 1974)
