Zilele trecute, mai precis pe 30 septembrie, maestrul Nicolae Gâscă a împlinit 83 de ani. A fost o ocazie potrivită pentru toți cei care au gravitat în jurul coralei „Cantores Amicitiae”, pe care a fondat-o în anii 70 ai veacului trecut, să îi trimită (pe viu sau virtual) gânduri de bine și de recunoștință. Încercă, în cele ce urmează, un portret al maestrului și o scurtă prezentare a coralei sale.
Nicolae Gâscă – ctitorul „Cantoresului”
S-a născut în 1942 la Ţibirica, judeţul Orhei, în Republica Moldova. Studiile muzicale le face la Iaşi, absolvind în 1965 cursurile Conservatorului de muzică „George Enescu”.
Instituţie de învăţământ muzical în care urmează o îndelungată carieră pedagogică, urcând rând pe rând, treptele sistemului universitar românesc. Între 1965 şi 1976 este asistent universitar. Apoi, până în 1990, este lector universitar. Pentru ca din 1990 să devină profesor universitar.
A fost şeful Catedrei de dirijat. Pentru ca în perioada 1991 – 2000 să răspundă de destinele întregii Universităţi de Arte „George Enescu”, în calitatea sa de rector. În anul 2003, obţine titlul de Doctor în muzică la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Acesta ar fi, pe scurt, CV-ul pedagogic al lui Nicolae Gîscă.
De numele domniei sale se leagă, indubitabil, întreaga istorie a Coralei „Cantores Amicitiae”, ansamblu înfiinţat de însuşi Nicolae Gâscă. Formaţie a Conservatorului ieşean „George Enescu”, ia fiinţă în anul 1975, fiind constituită din studenţi ai Secţiilor de pedagogie şi canto. Componenţa sa este mereu împrospătată, odată cu descoperirea, de la an la an, a noi şi noi talente muzicale. Şi odată cu absolvirea Conservatorului de către alţii.
Dirijor, chiar de la constituire, este profesorul universitar doctor Nicolae Gâscă, unul dintre cei mai entuziaşti susţinători ai muzicii corale româneşti. Din 1975, formaţia ieşeană participă la numeroase manifestări muzicale de interes naţional, studenţeşti în primul rând, fiind remarcată pentru calitatea repertoriului şi a interpretării.
„Cantoresul” cultivă în al său repertoriu ideea generoasă a „amiciţiei” între popoare prin muzică, a dorinţei de pace şi colaborare. Muzica fiind în acest sens un limbaj pe cât de emoţionant, pe atât de larg înţeles.
Ideea de bază, ideea care defineşte „Cantoresul”, această bijuterie studenţească a muzicii corale româneşti, este aceea a unei frumoase prietenii – amicitiae în latină – legate, prin intermediul muzicii corale, între artiştii tineri de pe scenă şi publicul de pe întreg Mapamondul. Este concluzia pe care am desprins-o personal audiind în mai multe rânduri concertele acestui grup muzical.
Cu al său „Cantores Amicitiae”, profesorul Gâscă a colindat lumea întreagă. Prezentând, pe oriunde a umblat, un repertoriu complex. De la muzica renascentistă, trecând prin cea a perioadei clasismului ori romantismului, până la cea contemporană.
Oratoriile bizantine sau muzica multora dintre popoarele Globului încântă deopotrivă auzul şi sufletul oricărui meloman care le ascultă.
Pe cât este de complex, repertoriul „Cantoresului” este şi variat. Iar de acest lucru are mereu grijă maestrul Gâscă. Înnoirea perpetuă a programului, căutarea neîncetată în „arhiva” corală a lumii dovedeşte o dată în plus profesionalismul dirijorului, profesorului, artistului Nicolae Gîscă. Profesionalism cu care vrea să-şi „contamineze” şi discipolii.
Consider inutilă înşiruirea succeselor – premii, distincţii etc – cucerite de-a lungul anilor de generaţii întregi de studenţii muzicieni care au făcut parte din prestigiosul Ansamblu coral. Mai de preţ mi se par impresiile melomanilor, senzaţiile trăite de aceştia pe parcursul minutelor petrecute în compania Cantoresului. Din memoria unor astfel de persoane vrăjite de muzica interpretată de „Cantores Amicitiae” am reţinut doar două.
Prima aparţine unui ziarist belgian, care a dat-o publicităţii în 1991. „Dacă cineva a spus într-o zi că «munca se şterge cu muncă», aceasta s-a putut constata din înaltele calităţi interpretative ale Ansamblului, la a cărui precizie, fineţe, omogenitate şi transcendenţă a stilului stau mărturie atât datele personale ale interpreţilor, cât şi profunzimea lucrului aproape zilnic pe care coriştii şi soliştii şi-l impun sub conducerea fină şi dinamică a dirijorului lor.
Căldura plină de miez a vocilor bărbăteşti de bas şi timbrurile feminine specifice Europei Centrale se îmbină armonios şi produc auditoriului o plăcere rară. Adăugând şi o prezenţă şi o ţinută de scenă impecabile, iată motivele pentru care publicul, entuziasmat şi profund emoţionat, nu şi-a cruţat aplauzele cerând fără încetare bisuri!”
„«Să ne veselim oleacă» este nu numai titlul unei încântătoare miniaturi corale prezentă de la început în repertoriul formaţiei CANTORES AMICITIAE, ci şi, într-un fel, o deviză a acesteia. Şi iată că, tot «veselindu-se» (vorba vine, pentru că drumul nu a fost semănat numai cu bucurii!) a ajuns la atâţia ani de existenţă. Arbitrariul, aproximaţia, improvizaţia intepretativă au fost, de la bun început şi pe tot parcursul existenţei coralei, excluse cu desăvârşire. Astfel încât, chiar în cazul celor mai voit «relaxante» programe, ţinuta nu a încetat a fi una academică!” (Liliana Gherman, 2001)
„Cantores Amicitiae” s-a confundat decenii întregi cu Vacanțele Muzicale de la Piatra
Încă din primul an de existenţă al Coralei, Nicolae Gâscă şi-a aruncat „odorul” în miezul focului, pe scenă, în atenţia publicului larg. Şi a făcut-o la Piatra-Neamţ. La Vacanţele Muzicale. Aici unde, din 1976, an de an le propunea melomanilor întâlnirea cu generaţii după generaţii de studenţi. Cantores Amicitiae a fost mereu, ca şi în cazul altui ansamblu românesc de mare prestigiu – Cvartetul VOCES, prieten bun cu pietrenii.
Ajungându-se la un moment dat la situaţia în care Corala să fie considerată o „soră” a Vacanţelor. „Ansamblul coral «Cantores Amicitiae» s-a pliat întotdeauna perfect pe formatul Vacanţelor, pentru că muzica pe care o cântăm noi iese din şabloanele altor stiluri. Nu este o muzică cu ştaif. Dimpotrivă, este una tinerească, veselă. Şi asta le permite studenţilor să se simtă tineri şi mai în largul lor. Atmosferă relaxată aşa cum s-a vrut şi s-a reuşit dintotdeauna la Vacanţele Muzicale.” (prof. Nicolae Gâscă)
