Sărbătoarea minoră pe care comunităţile tradiţionale ţineau altădată pe 6 septembrie se mai numea şi Ciuda Arhanghelului sau pur şi simplu Ciuda. Prea puţini dintre noi mai ştim astăzi de ce e cinstită, la ce repere anume ale ciclului natural se raporta.
Ciuda Arhanghelului se ţinea mai ales în părţile de nord ale Moldovei. Pe aici se credea că sub această sintagmă se ascunde… nevasta lui Arhanghel; se spune că Arhanghelul şi-ar fi lăsat nevasta din pricina traiului rău tocmai pe 6 septembrie, fugind de ea timp de două luni şi două zile, oprindu-se taman pe 8 noiembrie, chiar atunci fiind cea mai cunoscută sărbătoare de peste an a Arhanghelilor.
Prin unele locuri se povesteşte că Dumnezeu i-ar fi hotărât lui Adam, după izgonirea sa din Rai, să are doar trei brazde. Însă, Adam a jurat credinţă Necuratului, făcând în acest sens şi un legământ. Acest legământ nu-1 privea numai pe Adam, ci şi pe toţi urmaşii săi, afectând aşadar întreg neamul omenesc.
Tocmai de aceea Dumnezeu l-a trimis pe un Arhanghel din cer să scoată blestematul legământ din iad. Se zice că Arhanghelul l-a slujit pe diavol doi ani, însă Diavolul nici măcar nu l-a întrebat cu ce treburi a venit pe la talpa iadului. La sfârşitul celui de-al doilea an, nervos din cale afară, Arhanghelul ar fi trântit cu mare… ciudă uşa iadului, încât Diavolul, cât era el de drac, s-a înspăimântat.
Legenda nu a reţinut decât ciuda Arhanghelului şi spaima grozavă a lui Scaraoţchi, despre buclucaşul zapis al lui Adam neamintind nimic. Prin popor exista credinţa că în cinstea acelei ciude ancestrale se serbează prin nelucrare ziua de 6 septembrie. Pe cel care îndrăznea să lucreze în această zi putea să-l apuce o… ciudă din care să se tragă chiar moartea.
Unii socoteau sărbătoarea mai mult muierească. Despre bărbatul al cărei nevastă nu o cinstea aşa cum se cuvine, se zicea că umbla… înciudat tot anul. De altfel, prin popor se spune că Arhanghelul Mihail ar fi rostit o dată aceste vorbe: „Nu te teme de mine, dar teme-te de ciuda mea!” Pe de altă parte, prin ţinutul Neamţului :oamenii se fereau să se sfădească în această zi spre a nu fi mânioşi sau ciudoşi tot restul anului.
Aşadar, sărbătoarea populară din 6 septembrie stă sub semnul ciudei, înţeleasă ca mânie sau supărare mare, atât a Arhanghelului, cât şi a omului simplu. Acesta din urmă era bine să se ferească de o astfel de stare spre a nu o perpetua şi în restul anului.
Amintirea vreunei minuni a Arhanghelului Mihail în anticul Colose (oraşul bizantin Hone sau Kona, astăzi Honaz în Turcia) nu a pătruns în tradiţia populară românească. În schimb, iconografia bizantină şi rusă abundă în ilustra- ea acestei teme, de altfel foarte cunoscută în aceste spaţii datorită popularităţii de care s-a bucurat de-a lungul timpului cultul Sfântului Arhanghel Mihail aici.
Astfel se explică şi faptul că multe biserici şi mănăstiri au primit ca sărbătoare de hram ziua prăznuirii minunii Sfântului Arhanghel Mihail; dintre acestea pomenim doar Mănăstirea Ciudov (care înseamnă, literal, Mănăstirea Minunii) de la Kremlin – Moscova, acolo unde erau botezaţi țarii ruşi. Ştiind că slavul ciudov se traduce în română prin „minune” parcă înţelegem mai bine şi sensul „ciudei” pe care au experimentat-o strămoşii noştri în veacurile trecute. Aşadar, în realitate, avem de a face cu aceeaşi buclucaşă… filologie populară românească.
Sursă: Marcel Lutic – „Timpul sacru. Sărbătorile de altădată”
