Ne aflăm în anii 1943 și 1944. Al Doilea Război Mondial zguduie Europa. România este prinsă între marile puteri. În acea perioadă, țara noastră se remarcă nu doar prin curaj, ci și prin inovații în domeniul tacticilor aeronautice.
Un nume se ridică în prim-plan: comandorul inginer Simion Stănculescu. Născut la 6 ianuarie 1898, el își finalizează studiile la Paris. În vara anului 1927 obține diploma Universității Politehnice din capitala Frantei. Până în 1930 urmează Institutul Superior de Aeronautică și Spațiu din Toulouse.
Una dintre cele mai prestigioase școli din Europa. În 1935 primește o distincție de seamă. Regele Carol al II-lea îi oferă Medalia Aeronautică. Pentru ce? Pentru invenția unui balon captiv dilatabil, alimentat cu heliu. Un proiect propriu, brevetat oficial.
Această creație aduce un progres real pentru aeronautica românească. Și atrage atenția armatelor din Statele Unite și Marea Britanie. După proiecte în Italia și Germania, comandor Ing Simion Stănculescu se întoarce acasă. Aici, istoria îi rezervă un rol hotărâtor.
Este vara anului 1944. Aliații pregătesc atacuri masive asupra Ploieștiului. Ținta principală: rafinăriile de petrol. Astra Română procesa aproape două milioane de tone pe an de petrol. Combustibilul esențial al armatei germane la acea vreme.
Cum putea fi apărat acest oraș? Cum putea fi apărată această resursă vitală? Împreună cu inginerii armatei regale, Comandor Simion Stănculescu concepe o strategie neobișnuită. Sunt ridicate baloane uriașe, umplute cu heliu, la altitudini joase cu plase metalice intre ele. Pe timpul nopții. Invizibile în întuneric. Bombardierele americane și britanice se prind în ele și se prăbușesc.
Presa internațională scrie atunci cu uimire: „La Ploiești, avioanele Aliaților cad din cer… fără să se tragă un singur foc de armă de catre antiaeriana”. Curând, piloții schimbă tactica. Zboară mai sus, la altitudini mari. Dar precizia scade. Bombardamentele devin mai puțin eficiente.
Această metodă este folosită și după 23 august 1944 impotriva aviatiei germane. În acea zi, România, prin decizia Regelui Mihai, întoarce armele împotriva Germaniei. De data aceasta, baloanele apără orașele românești de atacurile aviației germane.
Însă actul de la 23 august înseamnă mai mult decât o schimbare de front. El scurtează războiul cu până la cinci luni. Mii de vieți sunt salvate. Armata sovietică înaintează mai rapid spre Berlin. Iar conflictul mondial se încheie în primăvara anului 1945.
Povestea comandorului inginer Simion Stănculescu rămâne memorabilă. Este dovada că o minte românească, prin ingeniozitate și curaj, a putut schimba soarta unei bătălii. Și, poate, a grăbit sfârșitul celui mai devastator război din istorie.
Material documentat si redactat de Dan Draghicescu,
Producător Asociat Chainsaw Europe
