Amintiri sentimentale cu şi despre Vacanţe Muzicale sau Povestea unei fotografii…
Continuăm periplul printre amintirile unora dintre organizatorii sau participanții la Vacanțele Muzicale de la Piatra-Neamț. Are cuvântul, de peste timp, prof Constantin Zaharia, unul dintre organizatorii Festivalului din anii ’70 şi de după 2000:
„Uite pozele de la concertul lui Gheorghe Oprea de la Săbăoani! Hai să-ţi povestesc de aici o chestie teribilă. Înainte cu o săptămână mă duc eu la primarul de acolo, un tip extraordinar, mucalit de felul lui. Punem la cale organizarea, noi doi şi cu responsabilul de cămin cultural.
Dar, mi-a zis, «hai să mergem şi pe la părintele». Ştii că acolo e comunitate mare de catolici. Oameni serioşi şi culţi. Cred că la Săbăoani or fi fost peste două sute de pianine. Plec eu de acolo cu sufletul împăcat că am pus totul la cale. Vine ziua de duminică şi, după masa de prânz, împreună cu Corul Conservatorului din Bucureşti dirijat de Gheorghe Oprea, plecăm la Săbăoani.
Îmi amintesc bine că în acest cor erau mulţi copii de ştabi. Printre ei era şi fata lui Niculescu-Mizil. Ajungem acolo la 16,30. La Primărie, încuiat. Era lacăt pe uşă. La Cămin, responsabilul cu coatele pe gard. Dar înăuntru, deşi era măturat şi aranjată sala pentru concert, nu era nici ţipenie. Mai trec zece minute. Nimic.
Am intrat în vrie, ştii cum sunt eu. Venisem cu un cor de peste cincizeci de persoane atâta drum. Omul de acolo era calm. Foarte calm. Pe la fără zece, deodată se deschid uşile de la biserica de peste drum de Cămin şi de acolo ies enoriaşii care fuseseră la slujbă. În cinci minute sala era arhiplină.
S-a stat şi în picioare. Uite poza asta îmi dă dreptate. Cu preoţii în primul rând al sălii, am dat drumul la concert. Care trebuia să ţină doar patruzeci şi cinci de minute. Pentru că la ora 18:00, în biserică se ţinea altă slujbă. Dar atât de încântată a fost lumea, că au aplaudat mult timp, iar corul a trebuit să biseze.
Şi aşa, spectacolul s-a prelungit până la o oră şi jumătate! A fost un triumf. La sfârşit, cei din Săbăoani i-au potopit pe artişti cu braţe întregi de flori. Atunci am văzut eu cât de serioşi şi câtă disciplină e la catolici! A fost o lecţie şi pentru mine.”
Amintiri… Amintiri… Amintiri…
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
