„Vacanțele, o emanație colectivă!”
Continuăm periplul printre amintirile unora dintre organizatorii sau participanții la Vacanțele Muzicale de la Piatra-Neamț. Întorcând-ne puţin în timp, undeva în 1970-1971, iată ce-şi aminteşte celebrul violoncellist Alexandru Moroşanu, cel care a participat la multe dintre edițiile Festivalului, atât ca solist, cât și în calitate de profesor la cursurile de măiestrie:
„Aceste Vacanţe Muzicale de la Piatra-Neamţ au fost un fenomen! Dintr-o idee absolut sclipitoare a celui mai mare dirijor pe care l-a avut România după Constantin Silvestri, e vorba, desigur, de Ion Baciu. Ideea i-a aparţinut. Era problema practicii studenţilor. Maestrul Stoia se tot întreba atunci cum să facă cu studenţii.
Iar Ion Baciu – omul căruia eu îi datorez întreaga mea carieră profesională, omul care mi-a fost şi părinte spiritual (m-a cununat şi mi-a botezat fiica cea mare, pe Magdalena) – spuneam, deci, că Baciu, care conducea deja acea orchestră studenţească minune intitulată ORCHESTRA SUPER, acel «Stradivarius» pe care Baciu şi-l construise singur, a venit cu această idee.
Aceea unui festival studenţesc în care ei, studenţii, să cânte şi, astfel, să-şi facă şi acea practică productivă obligatorie. Vacanţe active! Mihail Cozmei era atunci decan şi secretarul organizaţiei de partid. Achim Stoia era rectorul Conservatorului. Ei doi au preluat idea lui Baciu, cel care era foarte ocupat atunci.
Ideea Vacanţelor Muzicale a fost, de fapt o emanaţie colectivă. Mie nici nu-mi place să mă gândesc că unul sau altul a fost iniţiatorul festivalului. Nu! Au fost mai multe creiere. Uite, un singur creier, Ion Baciu, a avut o idee. Dar ca să fie pusă în practică a fost nevoie de alţii. Altfel, totul ar fi rămas doar la stadiul de idee.
Degeaba era idea lui Baciu, degeaba se gândeau Stoia şi Cozmei, dacă nu era mintea lui Potîngă! Şi dacă nu era nici Bunghez. Cel care a fost alături din primele momente. Aşa că, iată, s-au adunat cinci persoane.”
În fotografii alese din arhiva Festivalului, îl putem vedea pe Alexandru Moroșanu alături de soția sa, pianista Tatiana Moroșanu, alături de un prieten drag domniilor lor, actorul Cornel Nicoară, înaintea concertului lui Gheorghe Zamfir, 2 iulie 2007. Și, la final, cu voia Dumneavoastră, autorul textului de față, alături de muzicienii Tatiana și Alexandru Moroșanu, în 2009.
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
