Spicuim, în continuare, din multitudinea de toponime din zona Valea Bistriței – Bicaz pe care le-am aflat în lucrarea „Etnografia Văii Bistriței – zona Bicazˮ, editată în 1973 de Grupul de cercetări complexe Bicaz al Academiei Române, cu sprijinul Comitetului de Cultură și Educație Socialistă a Județului Neamț.
Mezuină. Semnul de hotar dintre două proprietăți sau doi vecini de casă. E sinonim cu gard. O mezuină se face din: a) țăndări, lemn crăpat cu cârneciul; b) din lețuri așezate orizontal; c) din răzlogi, câte 6-7 în plasă, legată la încheietură prin doi pari, de o parte și de alta a plășii; d) gard de cepuri de brad, de trei lețuri și stâlpi, împletit în picioare; e) gard de nuiele; f) gard de fuștei; g) gard de haraci.
Tot mezuină se mai cheama și gardul care oprea vitele să nu intre în țarina, vie sau orice loc cultivat. Trecerea peste orice mezuină se făcea prin pârleaz sau pârlaz.
Medve. Loc sălbatic dintr-o padure sau pădure sălbatică; pădure cu bârloguri și locuințe de fiare.
Mutare, plural mutări. Oile de înțercătoare trec pe mutările unde sunt așezate stânele. Mutarea, pe Valea Bistriței are sensul de loc prielnic în munte, bogat în pașune și bun de instalat stâna. Un munte poate avea mai multe mutări, de exemplu muntele Bușmeiul avea zece mutări. Din vreme în vreme, pentru a se face curățenie în stână, mai cu seamă în strungă, în nimăt (locul unde dorm oile) și comarnic, oile erau trecute pe o mutare vecină. Cât timp stăteau oile pe mutarea nouă, pe cea veche se regenera iarba.
Proprietarii de munți, boierii sau mănăstirile, vindeau pășunea, iarba, după numarul mutărilor. Pe o mutare pășunau cam 500-600 de oi. Plata pășunatului pe mutări se făcea în bani și în natura ,, (…) la Sf. Gheorghe fiecare gospodar trebuia să dea câte doi lei, iar pentru cele șapte mutări unde erau instalate stânele sătenilor, cinci sute cinci zeci vedre brânză bunăˮ, spunea un document din 5 aprilie 1703, emis la Mănăstirea Neamț, conform Arhivelor Statului. La 23 aprilie 1708, erau consemnate în documente: „Mutarea din Largu, 40 de vedre, cea din Argilea 40 de vedre, cea din Bostanul 80 de vedre, cea din Pârvu 40 de vedre, cea din Hurduga 40 de vedre, cea din Baicu 60 de vedre, cea din Roazamul eel Mare 50 de vedreˮ.
Mărcătură. Tăietura rară într-o pădure în exploatare. Este un neologism, care desemnează care anume porţiune din pădure urmează să fie tăiată.
Obrejă şi obrejâie. O muchie lată de deal sau un loc mai aşezat, pe o obcină. Este un vechi termen românesc care se întâlneşte citat ca nume de loc şi în primele documente care fixau, în 1458, hotarele Mănăstirii Bistriţa: „iar de la ruptură, pe după o obrajie, la altă ruptură…ˮ .
Termenul este trecut şi ca onomastic.
Prihod sau prehod, priod, prihodişte. Drumul sau cărarea făcută de sălbăticiunile pădurii. Prihodurile duc mai cu seamă spre locurile de adăpare ale acestor sălbăticiuni.
Mai au şi înţelesul de locuri pentru pânda vânatului, care sunt în vecinătatea locului unde animalele sălbatice vin să se adape şi să se scalde. Unui asemenea loc ales de un fost inginer silvic, Falon, i-a rămas până azi numele de „prihodul lui Falonˮ.
Alt înţeles local ar fi şi acela de „trecătoare peste stânci, printre dealuriˮ.
Padină, pădinuţă. Poiană, tăpşan sau podiş mic în pădure. Sensul e de pajişte, loc neted şi cu iarbă într-o regiune muntoasă umedă şi adesea învăluită cu muşchi.
Mai toate padinile sunt întovărăşite de un onomastic: Padina Ilenii (Secu), Padina Frăsinei (Poenari), Padina Casianei (Boul Secu). În unele padini se văd urme de arbori fructiferi, dovadă de foste aşezări.
Smidă, snidă. Înţelesul local este de loc în mijlocul pădurii, format dintr-o ţesătură deasă de arbuşti, fragi mari, smeuriş, măriciniş, diferite rozacee montane, în care cu greu poţi străbate şi din care nu poţi ieşi decât pe brânci. Se formează, mai ales, în primii 2-4 ani după tăierea unui parchet de pădure.
Pravăţ, praghilă, pragilă. Loc cu vedere largă şi cu orizont întins. Cu cât un loc e mai înalt cu atât şi pravăţul e mai larg, mai departe. Tot cu înţelesul de orizont apare și în ţinutul Gorjului: ,,… boldul de pământ care lasă dealul Ciunca, bold aşa de peptuit că se poate vedea foarte de acolo în josul ţării. Acest bold se cheamă Pravăţ…ˮ.
Perdea, perdele. Adăposturi naturale în munte pentru om şi animale, pe vreme rea. Mai are şi înţelesul topic de „şopronul oilorˮ, ocol pentru boi şi vaci: Perdelele la Bârlog (Fundul Ciurcăi-Buhalniţa), Perdelele lui Șoarec (Izvorul Muntelui), Perdelele Ţuţuienilor (la Stânile Ceahlău).
Pârlitură. Loc din pădure, defrişat prin foc sau unde, din cauze neprevăzute, pădurea a luat foc. Pădure oarbă. Pădure deasă, virgină, unde nu a intrat toporul, fără drumuri sau cărări, unde lumina zilei pătrunde greu şi în care te poţi rătăci uşor.Prelucă. Suprafaţă mică de fânaţ, poieni în pădure, sinonim cu poiană.
Valentin ANDREI,
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculareˮ Neamț
