Descris de către cei care l-au cunoscut ca fiind un bărbat frumos, cu trăsături fine, cu ochi sclipitori, Aurel Băeșu afișa o anumită tristețe, cauzată, poate, de boala necruțătoare care îi va fi fatală. Cu o personalitate de timpuriu recunoscută, acest bun cunoscător al tehnicii maeștrilor picturii și continuator al marelui Nicolae Grigorescu, până la un anumit punct, va rămâne una dintre personalitățile emblemă ale secolului al XX-lea, prin lucrări de o mare sensibilitate și profunzime, fie că ne referim la remarcabilele peisaje moldave sau la excepționalele portrete.
Aurel Băeșu este exemplul perfect al acelor talente extraordinare, dispărute înainte de vreme (a trăit doar 32 de ani), care lasă posterității, prin opera sa (care abia începuse să se cristalizeze și să se apropie de maturitate), o nostalgie a dimensiunii la care ar fi putut ajunge, dimensiune pe care noi, privitorii, ne-o putem doar imagina.
Aurel Băeșu s-a născut la 26 mai 1896, la Fălticeni. A urmat Școala de Belle Arte din Iași, apoi, cu sprijinul lui G. T. Kirileanu și al lui D. Lalu, studiază la Roma. Încă din timpul studenției este distins cu Premiul pentru Desen al Academiei Române (1915).
Participă la Primul Război Mondial, în luptele de la Oituz și Cireșoaia (1917). Constantin Prezan, comandantul Statului Major General al Armatei, decidea, în vara anului 1917, să adune sub drapel pe majoritatea plasticienilor aflați în acel moment refugiați la Iași, după ocuparea părții de Sud a țării de trupele Puterilor Centrale.
Prin Ordinul Circular nr. 9400, emis pe 23 iunie 1917, Aurel Băeșu a fost convocat pe front alături de sculptorii Ion Iordănescu, Ion Jalea, Cornel Medrea, Oscar Han, Dimitrie Mățăuanu, Alexandru Călinescu, Alexandru Severin (Talpoșin) și G. Stănescu și pictorii D. Stoica, Ion Theodorescu-Sion, Traian Cornescu, Alexandru Crețoiu, Emilian Lăzărescu, Tache Brăescu, Alexandru Poitevin-Scheletti, C. Petrescu-Dragoe, Remus Troteanu, Aurel Constantinescu, Ștefan Dimitrescu, Toma Tomescu, Andrei Niculescu, Grigore Negoșanu, Nicolae Mantu, Camil Ressu, Alexis Macedonsky, Nicolae Dărăscu, Petre Bulgăraș, G. Ionescu-Doru, Eftimie Hârlescu, Ion Mateescu, Otto Briese, Constantin Bacalu și Ignat Bednarik.
Opera de front a artistului Aurel Băeșu cuprinde compoziții ample în ulei, care surprind scene de luptă, momente din viața militarilor participanți la Marele Război, dar mai ales lucrări de grafică, consacrate ființei umane, „portrete individuale în creion, mărturii remarcabile ale calităților sale de grafician”. Perioada în care Aurel Băeșu a fost sub drapel coincide, în creația sa, cu perioada portretului.
Aurel Băeșu a lăsat în urmă și o serie de autoportrete. Din lucrarea „Aurel Băeșu – album documentar” (autori Emil Nicolae și Lucian Cornel Agăleanu) desprindem ideea următoare: „Sunt paisprezece autoportrete ale lui Aurel Băeșu, cele identificate. Nu excludem posibilitatea de a mai exista și altele, deocamdată necunoscute. Ele au fost realizate aproximativ în decursul unui deceniu (1916 – 1927). Sunt multe? Sunt puține? Comparativ cu ce ne-au lăsat alți artiști, nu s-ar spune că numărul lor e mare; dar în raport cu viața sa prea scurtă (32 de ani, respectiv 1896 – 1928), pare că autoportretul a fost o preocupare presantă pentru el.”
Întors din Italia, își cumpără o căsuță în Piatra-Neamț (azi, pe Strada „Ion Creangă”). În 1926, călătorește în Franța, Slovenia și Ungaria. Prin creația sa, marcată de influența lui Nicolae Grigorescu, apoi prin aura sa romantică și cantonarea în impresionism, rămâne unul dintre pictorii importanți stabiliți la Piatra-Neamț.
A trecut la cele veșnice în ziua de 24 august 1928, la Piatra-Neamț, fiind înmormântat în cimitirul Eternitatea. Fiindu-i cinstită memoria de către pietreni, în ziua de 13 mai 2023, în cadrul „Nopții Muzeelor”, la Sala de Artă Contemporană din cadrul Muzeului de artă Piatra-Neamț a fost inaugurat bustul pictorului, realizat în bronz, de sculptorul Pavel Obreja.
Valentin ANDREI
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
