… o oază de frumusețe într-un Centru vechi supercomercial. Am trecut pragul minimuzeului fără a avea așteptări de nici un fel. Înăuntru, sufletul mi s-a lipit de ceea ce vedeam ca marca de scrisoare!
În salonul francez, gramofonul (funcționabil!) reda o arie celebră. Interiorul, ca și muzica, veneau dintr-o altă lume. “Aveți grijă la ieșire, la revenirea în lumea de azi”, avea să mă prevină gazda. Dorința de moment a fost să mă așez pe unul dintre fotolii și să sorb până la capăt sunetele care veneau din pâlnia veche de peste o sută de ani. Regret că nu am avut curajul.
Salonul oriental m-a dus în lumea narghilelei și a pernelor moi de pe divan. Culorile vii din această cameră mă transportă cu gândul la Stambulul pașei. Fotografiile de pretutindeni, din toate încăperile, inspirau o liniște interioară greu de găsit în prezent.
Hainele, accesoriile, purtate odinoară de doamne și de domni distinși, lăsau senzația că au fost lepădate doar pentru un moment și că imediat posesoarea (posesorul) urmau să revină pentru a-și recupera obiectul.
Albumul de fotografii retro, realizate artistic cu o nedescrisă măiestrie, mi-au încheiat scurtul periplu prin acest minimuzeu minune al zilelor noastre.
Pentru detalii despre MICUL PARIS de pe Lipscani, am găsit impresiile unei alte turiste, foarte aproape de cele ale mele:
Călător de serviciu: Valentin ANDREI
