Constantin Potîngă – factorul politic decisiv
în organizarea la Piatra-Neamţ a
Vacanţelor Muzicale
Constantin Potîngă este pentru Vacanţele Muzicale una dintre persoanele care, aflată într-o postură de decizie politică, la începutul anilor şaptezeci, a avut o iniţiativă, temerară la acea vreme. Aceea a organizării unor cursuri de vară pentru studenţii ieşeni de la Arte.
Ceea ce nu era posibil la Iaşi, organizarea în mod artistic a unei “practici productive” pentru studenţii Conservatorului, a devenit realitate la Piatra-Neamţ. Cu sprijinul foarte important, hotărâtor chiar, al lui Constantin Potângă. Cu siguranţă, la acel moment, domnia sa nu se aştepta ca acea iniţiativă, singulară la nivel naţional, să dăinuie atât de mult timp.
Născut la Iaşi, Constantin Potîngă absolvă Facultatea de Filologie-Istorie a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, iar apoi, din 1956, se consacră profesiunii de ziarist. Bogata sa experienţă managerială, chiar la o vârstă încă a tinereţii fizice, la treizeci şi nouă de ani, precum şi un fler deosebit, sunt calităţile care l-au ajutat la punerea în funcţiune la Piatra-Neamţ a Vacanţelor Muzicale.
Începutului Vacanţelor
Chestionat de cronicar în 2008, atunci când a participat la aXXXVII-a ediţie a festivalului, Constantin Potîngă s-a simţit bucuros să-şi amintească : „am mai vorbit cu numeroase alte ocazii, am şi publicat cărţi pe tema asta, dar oricând îmi face plăcere să vorbesc despre acest subiect. Era o vreme pe când aveam o vârstă apropiată de cea care o au acum Vacanţele Muzicale.
La iniţiativa conducătorilor Conservatorului de la Iaşi, cei care doreau să-şi salveze studenţii de practica din muncile agricole, practică ce nu le era potrivită, au venit să ceară sprijinul autorităţilor din Piatra-Neamţ pentru ca aceşti studenţi să facă o practică adecvată profesiilor pe care şi le aleseseră. Interpreţi, instrumentişti… Artişti.”
De ce la Piatra-Neamţ? De ce nu la Iaşi? „Pentru că la Iaşi, spuneau ei atunci, nu au găsit înţelegerea necesară. Într-un dogmatism nefericit, autorităţile de acolo spuneau că aşa cum e indicat de la centru aşa trebuie să se şi facă. Adică, studenţii să meargă la strâns de cartofi, porumb… Muncile de toamnă. S-a întâmplat că au venit la Piatra, ei ştiind că aici muzica este binevenită – noi aveam atunci Stagiune permanentă cu Filarmonica de la Iaşi.
Şi au găsit aici înţelegerea necesară. Şi, la scara de atunci a posibilităţilor materiale, au fost realizate primele Vacanţe. Cu succes din prima ediţie. Atunci când s-au consumat manifestări artistice interesante. Astfel, că, iată, după atâţia ani, ele există. Chiar pe o treaptă superioară, calitativ vorbind!”
Cu ce i-a putut ajuta Constantin Potîngă pe cei de la Conservator?
„Eu eram atunci„«mai marele» treburilor din domeniul învăţământului, ştiinţei, artelor. Culturii în general. Şi i-am ajutat cu lucrurile esenţiale, cazarea, masă gratuită, condiţii de repetiţie, chiar de cursuri de pregătire şi de practică muzicală, cu săli de specacol la teatru, la casa de cultură, la cămine culturale şi chiar în sălile unor cluburi ale uzinelor. La Cetatea Neamţ, îmi amintesc foarte bine, a fost un spectacol grandios, impresionant din toate punctele de vedere.”
Vacanţele nu au avut ca scop iniţial realizarea de spectacole cu artişti de mare nivel. Consacraţi. Şi plătiţi ca atare. Nu. Vacanţele Muzicale au fost gândite ca un mod de a sustrage studenţii de la coşmarului unei practici… neproductive, în fond. Chiar dăunătoare sănătăţii lor artistice.
Şi e un lucru bun că până astăzi modalitatea cursurilor de măiestrie, modalitatea spectacolelor prezentate de elevi şi studenţi, se perpetuează. Ăsta este filonul care a animat cei treizeci şapte de ani de tradiţie a festivalului şi care păstrează în continuare esenţialul acesta. Care justifică scopul lor de bază.”
Plecat din 1973 la Bucureşti, Constantin Potîngă n-a mai putut participa activ la Vacanţele Muzicalela a căror iniţiere a pus umărul. Dar, iată, peste ani, a rămas cu sufletul alături de ele.
Se cântă la mănăstire şi fără acord politic
Pentru realizarea acestei prime ediţii a Vacanţelor Muzicale la Piatra-Neamţ, desigur a fost necesar, chiar decisiv, acordul venit de la forurile politice. Mai ales că, reamintesc, iniţiativa celor trei ieşeni – Ion Baciu, Mihail Cozmei şi Achim Stoia – nu a fost posibil să se materializeze în dulcele târg al Ieşilor tocmai… din cauză de acord politic!
Oare se putea în acea vreme şi fără acordul mai marilor zilei? Răspunde Constantin Potîngă. „Mergea şi fără aprobări. Un exemplu: un concert al corului dirijat de Sabin Păutza, concert ce a avut loc la Mănăstirea Neamţ. Ceea ce nu se mai întâmplase niciodată până atunci. N-am cerut aprobarea nimănui. Domnul Bunghez şi cu Ion Baciu, fie-i ţărâna uşoară, au cerut încuviinţarea mitropolitului Iaşiului cu privire la repertoriu.
Acel cor, parcă Animosi se numea, trebuia să meargă la un festival de muzică bizantină ce urma să aibă loc undeva prin Polonia. Iar studenţii din acel cor simţeau nevoia ca cineva să-i audieze. La Iaşi tot nu se găsise cine să-i audieze, aşa că i-am chemat la noi, la Neamţ. Mult mai încoace în timp, Ion Dodu Bălan, cel care atunci era adjunctul ministrului Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, mi-a spus că atunci când au aflat ce se întâmplase la mănăstire au îngheţat de frică să nu se afle la Comitetul Central şi să-i tragă la răspundere.
Pe ei, nu pe cei de aici. Nici nu ştiu dacă s-a aflat mai sus de el, dar nimeni n-a avut de tras de pe urma întâmplării ăsteia. Aşa era conjunctura atunci. Însă, dacă aveai îndrăzneală şi ceva autoritate, şi, mai ales, dacă voiai să realizezi ceva, se putea. Situaţie valabilă şi azi, de altfel, chiar dacă condiţiile sunt cu totul altele.”
Repertoriul – compus din piese de muzică veche extrase din primele manuscrise de muzică autohtonă – prezentat auditoriului prezent în incinta mănăstirii a cuprins lucrări corale din muzica medievală, repertoriu cu care Animosi s-a deplasat imediat după Vacanţela Festivalul de Muzică Veche de la Bydgoszcz din Polonia. De unde s-au întors laureaţi!
Astfel că acest concert de la Mănăstirea Neamţ a constituit o repetiţie cu public. De bun augur! Pățania aceasta, cu acel concert de la mănăstire, ne-a fost povestită la cea mai recentă vizită la Piatra a domnului Constantin Potîngă, în vara anului 2011, atunci când, la ediția a XL-a a Vacanțelor Muzicale a fost invitat să rememoreze frânturi din istoria Festivalului.
Valentin ANDREI
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
(text preluat din: Valentin Andrei
„Patruzeci de ani de Vacanțe Muzicale la Piatra-Neamț,
File de istorie culturală”, Editura Capriccio, Piatra-Neamț, 2011)
